ICCJ. Decizia nr. 587/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 587
Dosar nr. 3738/87/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 978 din 14 august 2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman s-a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâta V.C. şi în consecinţă s-a transformat măsura de suspendare temporară a dreptului de a folosi paşaportul în măsura de restrângere a dreptului pârâtei la libera circulaţie pe o perioadă de 5 luni în statele membre ale Uniunii Europene, cu excepţia statelor pentru care face dovada că are drept de intrare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a susţinut că, faţă de dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii în străinătate, modificată şi completată prin OG nr. 5/2006, acţiunea iniţiată de Direcţia Generală de Paşapoarte a rămas fără obiect.
Prin Decizia civilă nr. 622/A din 6 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul a fost anulat ca netimbrat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că apelanta nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, deşi a fost înştiinţată despre această obligaţie stabilită în sarcina sa prin citaţia transmisă, fila 16 dosar apel.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că la data de 6 noiembrie 2006 a solicitat instanţei de apel acordarea unui nou termen rezonabil pentru a fi în măsură să timbreze, iar în altă ordine de idei, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora sunt scutite de taxa aferentă de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac, formulate de instituţiile publice.
În continuare se dezvoltă ideea potrivit căreia recurenta are statutul unui organ central al administraţiei de stat şi că, din punct de vedere al domeniului de reglementare a Legii nr. 147/1997 trebuie considerată ca mandatar al Guvernului României care acţionează pentru realizarea unui interes public, astfel că, cererea introdusă nu este supusă obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru.
Verificând legalitatea deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa plătită la fond.
Scutirile de plata acestor taxe sunt prevăzute prin dispoziţiile art. 15-17 din acest act normativ, recurenta reclamantă neregăsindu-se printre cazurile expres şi limitativ indicate de textele de lege menţionate.
De altfel, reclamanta apelantă putea face cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, procedură de care însă nu a uzat.
Nu poate fi primită nici critica vizând neacordarea unui termen anume pentru a „fi în măsură să timbreze", deoarece, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat, urmând a se dispune respingerea acestuia, în condiţiile art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 622/A din 6 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 591/2007. Civil → |
|---|
