ICCJ. Decizia nr. 2651/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2651
Dosar nr. 1961/57/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 1 septembrie 2005 pe rolul Tribunalului Sibiu, B.A. şi B.M., în temeiul Legii nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247 din 22 iulie 2005, au solicitat constatarea nulităţii Dispoziţiei nr. 1595 din 21 iulie 2005 emisă de intimatul Primarul municipiului Sibiu, obligarea intimatului la emiterea unei decizii de restituire în natură asupra imobilului situat în Sibiu, şi înscris în C.F. nr. 2415 Şelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 precum şi obligarea la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la emiterea deciziei solicitate.
În subsidiar, contestatorii au solicitat în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, obligarea intimatului la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri băneşti, cel puţin la suma prevăzută în oferta nr. 30 din 25 aprilie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 564 din 5 iunie 2006, Tribunalul Sibiu a respins excepţia tardivităţii invocate de intimat şi pe fond a respins contestaţia.
În motivarea hotărârii s-a arătat că imobilul din litigiu înscris în C.F. Şelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 a fost proprietatea contestatorilor, trecând în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 prin Decizia nr. 43/1997.
Contestatorii au solicitat restituirea în natură a acestui imobil atât în baza Legii nr. 112/1995 cât şi în baza Legii nr. 10/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 475 din 24 ianuarie 2001 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 a admis prin Hotărârea nr. 219 din 24 octombrie 1996, cererea petenţilor B., de acordare a despăgubirilor băneşti, despăgubiri care nu au fost încasate hotărârea fiind contestată.
Prin oferta nr. 30 din 25 aprilie 2005, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi se acordă despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1017/2005 a Tribunalului Sibiu, pronunţată ca urmare a contestaţiei formulate împotriva ofertei de acordare de despăgubiri, s-a anulat oferta primarului şi a fost obligat să facă o ofertă de despăgubiri potrivit legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru imobilul din litigiu.
Pentru acelaşi imobil, ca urmare a notificării cu nr. 72539 din 10 iulie 2001, a fost emisă Dispoziţia nr. 1595 din 21 iulie 2005 de către intimat, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc.
Instanţa de fond a mai arătat că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, întrucât acesta a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, şi nu s-a făcut dovada anulării contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească.
Prin Legea nr. 247/2005, titlul VII, se reglementează procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură.
În final, s-a arătat că tribunalul nu este competent să stabilească cuantumul despăgubirilor, aceasta revenind Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Prin Decizia nr. 278/A din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat de contestatori.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a reţinut că stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 13 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 astfel că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, contestatorii B.A. şi B.M. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de apel, deşi s-a considerat că nu este competentă să acorde despăgubiri băneşti, a apreciat că este competentă să dispună constatarea nulităţii deciziei contestate şi să oblige intimatul să emită dispoziţie prin care să facă propunerea Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005.
S-a mai arătat că prin dispoziţia contestată, nu s-au avut în vedere condiţiile evoluţiei preţurilor şi raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, în modalitatea în care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 1595 din 21 iulie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat administrativ în Sibiu, înscris în C.F. nr. 2415 Şelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2, şi s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 10.696.861 lei.
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, republicată prin Titlurile I şi IV ale Legii nr. 247/2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederile speciale.
Titlul VII al legii amintite prevede că evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că, în speţă, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ţine seama de evoluţia preţurilor şi a concluziilor din raportul de expertiză contabilă nu are relevanţă, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Astfel, conform art. 16.6. ultimul alin. al HG 1095/2005 după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, Decizia sau dispoziţia care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentaţia privind imobilul, evaluatorului sau societăţii de evaluatori.
Potrivit art. 16.12 din acelaşi act normativ, raportul întocmit de evaluator va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Faţă de cele arătate, se constată, că nu sunt fondate criticile, formulate de recurenţi, că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală, şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.A. şi B.M. împotriva deciziei nr. 278/A din 6 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 587/2007. Civil → |
|---|
