ICCJ. Decizia nr. 5968/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5968
Dosar nr. 3165/91/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 640 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei I.A. pe teritoriul Spaniei, întrucât a fost returnată din această ţară la data de 17 octombrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară ratificat prin Legea nr. 45/1997.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în consecinţă că dispoziţiile cuprinse în art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 invocate în sprijinul admiterii acţiunii sunt în contradicţie cu cele cuprinse în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, în sensul cărora restrângerea dreptului de şedere şi liberă circulaţie a cetăţenilor Uniunii, pe teritoriul acesteia poate avea loc numai în trei situaţii legate de afectarea ordinii publice, siguranţei publice sau a sănătăţii publice. Cum simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute de legea spaniolă referitoare la dreptul de şedere pe teritoriul său a unui cetăţean român nu poate fi încadrată în sfera noţiunilor menţionate, s-a reţinut că acţiunea de faţă nu poate fi admisă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost anulată ca netimbrat prin Decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a constatat că apelul nu a fost timbrat, fiind nesocotite astfel prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, deşi apelanta a fost încunoştinţate asupra obligaţiei de timbrare cu suma de 4 lei pentru apel şi 8 lei pentru fond şi taxa judiciară de timbru în valoare de 0,3 lei pentru apel şi 0,3 lei pentru fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de faţă, considerând-o nelegală şi netemeinică întrucât s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că Direcţia Generală de Paşapoarte a transmis instanţei prin adresa nr. 441197 din 14 ianuarie 2008 prin fax în data de 15 ianuarie 2008 copia ordinului de plată nr.156 din 15 ianuarie 2008, cât şi prin poştă la data de 17 ianuarie 2008 originalul ordinului de plată în valoare de 12 lei privind taxa judiciară de timbru pentru fond şi apel precum şi timbrul judiciar aferent.
Prin urmare susţine recurenta că şi-a îndeplinit obligaţiile privind plata taxei de timbru şi timbrului judiciar, astfel că soluţia adoptată este greşită.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau căii de atac promovate.
În speţă, prin Decizia recurată, pronunţată la 17 ianuarie 2008, instanţa de apel a procedat la anularea apelului constatând că până la pronunţarea hotărârii nu s-a făcut dovada plăţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar aferent, deşi apelanta fusese încunoştinţată, în mod necontestat, asupra cuantumului taxelor de timbru.
În aceste condiţii, se constată că soluţia adoptată este în afara criticii, iar actele noi depuse în recurs nu sunt în măsură să confirme susţinerile făcute în recurs. Acestea atestă numai că plata taxei de timbru a fost făcută la 15 ianuarie 2008, dar că borderoul de expediţie nr. 30 a fost întocmit la 17 ianuarie 2008, dată ce corespunde cu pronunţarea hotărârii.
Prin urmare, la data judecării cauzei, instanţa nu a fost încunoştinţată în legătură cu plata taxei de timbru, astfel că hotărârea luată se înscrie în limita prevederilor legale, care impun chiar plata taxelor odată cu introducerea acţiunii sau promovarea căilor de atac.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 9/A din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5857/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
