ICCJ. Decizia nr. 6193/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6193
Dosar nr. 493/46/200.
Şedinţa publică din 1 octombrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 septembrie 2004, pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 1788/2004, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Prefectura judeţului Argeş, obligarea acesteia la emiterea deciziei de restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în raport cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a notificat Prefectura judeţului Argeş solicitând suma de un miliard lei cu titlu de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 3000 mp şi pavilionul şi instalaţiile de băi din comuna Bughea de Sus, proprietatea autorilor săi.
Reclamanta a arătat că este proprietara imobilului din anul 1934 conform actului de dotă nr. 4902/1934, act întocmit în momentul încheierii căsătoriei cu numitul D.G., iar în anul 1945 imobilul a trecut, în mod abuziv, în proprietatea statului.
S-a mai susţinut că pârâta nu a dat nici un răspuns, cu privire la notificarea reclamantei, până la data introducerii acţiunii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că notificarea formulată de reclamantă a fost înaintată către SC M. SA, unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu, iar aceştia le-au restituit notificarea cu menţiunea de a fi înaintată către A.P.A.P.S., întrucât este vorba de o societate privatizată prin cumpărarea de acţiuni.
Totodată pârâta a susţinut că reclamanta nu poate opta pentru despăgubiri băneşti potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 21 martie 2005, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să emită decizie având în vedere notificarea formulată de reclamantă în baza Legii 10/2001.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, pârâta era obligată să emită decizie în termen de 60 de zile de la primirea notificării.
Împotriva sentinţei mai sus menţionată, în termen legal, a declarat apel Prefectura judeţului Argeş, cu motivarea că hotărârea este nelegală şi netemeinică deoarece apelanta nu are calitate procesuală pasivă, iar notificarea cu privire la plata despăgubirilor băneşti trebuia să fie înaintată către A.P.A.P.S., potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, autoritatea în măsură să stabilească măsurile reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, pentru imobilele solicitate corespunzătoare valorii acestora.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 71/A din 27 aprilie 2006 a admis apelul pârâtei Prefectura judeţului Argeş, a schimbat în tot sentinţa nr. 28 din 21 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş în sensul că a respins acţiunea reclamantei I.L.D.
În motivare, instanţa de apel a reţinut că la data notificării, unitatea deţinătoare a imobilului era SC M. SA, societate privatizată, astfel că potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuia să fie adresată instituţiei publice implicate, care a efectuat privatizarea A.P.A.P.S., deoarece într-o asemenea situaţie persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 27 din acest act normativ.
Faţă de faptul că notificarea a fost adresată greşit prefecturii, deci unei persoane fără calitate procesuală, instanţa de apel a admis apelul pârâtei.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta I.D.L., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanţa de apel a greşit atunci când a considerat că pârâta ar fi lipsită de calitate procesuală atâta vreme cât notificarea la care nu s-a răspuns nici până în prezent a fost adresată tocmai acestei instituţii.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea prefecturii la emiterea deciziei de restituire prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, cu privire la imobilul compus din teren în suprafaţă de 3000 mp şi pavilionul şi instalaţiile de băi din comuna Bughea de Sus, proprietatea autorilor săi.
Potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată "notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau optează pentru despăgubiri băneşti se adresează prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv în termenul şi în condiţiile reglementate de art. 21", din acelaşi act normativ.
Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură", iar art. 24 din aceeaşi lege prevede că "dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă , după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie, sau după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1), să facă persoanei îndreptăţită o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului".
În această situaţie, în mod corect instanţa de fond a apreciat acţiunea reclamantei întemeiată, obligând pârâta să emită decizie având în vedere notificarea acesteia care are ca obiect imobilul situat în comuna Bughea de Sus, juudeţul Argeş.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca fondate, recursul urmând a fi admis cu consecinţa respingerii apelului pârâtei şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I.L.D. împotriva deciziei nr. 71/A din 27 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul pârâtei Prefectura judeţului Argeş împotriva sentinţei nr. 28 din 21 martie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6201/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6026/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
