ICCJ. Decizia nr. 6041/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6041
Dosar nr. 7353/40/200.
Şedinţa publică din 25 septembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, reclamanta C.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Botoşani pentru anularea dispoziţiei nr. 3687 din 21 noiembrie 2005 prin care i s-a respins restituirea în natură a suprafeţei de 122,25 mp teren proprietatea sa, moştenit de la mătuşa sa, R.P., conform testamentului autentic din 1974.
Terenul este situat la Botoşani.
Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr. 1265 din 13 septembrie 2006, a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut din expertiza efectuată că din fosta proprietate a soţului decedat al reclamantei există o suprafaţă de teren de 79,54 mp aparent liberă care este însă încorporată blocului de locuinţe şi amenajărilor accesorii acestuia (spaţii verzi, parcări, trotuare). În raport de această situaţie s-a apreciat că terenul nu se poate restitui în natură în sensul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 57 din 6 martie 2007 a admis apelul reclamantei, a schimbat în totalitate sentinţa civilă, a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 3687/2005.
S-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 79,54 mp teren situat în str. A. nr. 15 identificat conform raportului de expertiză Ţ.C. anexă.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a luat act de precizarea făcută de apelantă în sensul că solicită restituirea în natură numai a suprafeţei de teren de 79,54 mp neafectată de utilităţi, marcată cu galben în raportul de expertiză aflat la fila 50 în dosarul de fond.
S-a apreciat, analizându-se raportul de expertiză, că suprafaţa de 79,54 mp se poate restitui în natură, nefiind afectată de construcţii.
Împotriva acestei soluţii pârâtul Municipiul Botoşani prin primar a declarat recurs în termen legal.
Soluţia instanţei de apel a fost criticată în drept pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a considerat hotărârea nelegală şi netemeinică, în esenţă pentru că notificarea reclamantei s-a referit la un teren de 791 mp deţinut conform unui contract de vânzare-cumpărare şi expropriat în două rânduri, teren ocupat în prezent de blocuri şi facilităţile acestora. Pentru suprafaţa de 130 mp teren pretins a fi moştenită de la R.P. nu există notificare şi acest teren nu a fost expropriat.
S-a mai susţinut de către recurent că reclamantei i s-a reconstituit suprafaţa de 541 mp teren în temeiul Legii nr. 18/1991, pe un alt amplasament, pe locul expropriat nefiind posibilă restituirea în natură. S-a solicitat a se constata că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 din această lege.
Cât priveşte suprafaţa de 79,54 mp recurenta a arătat că greşit s-a apreciat ca „liberă" întrucât este ocupată de spaţii verzi în mijlocul parcării aferente blocurilor de locuinţe.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs în raport de probele administrate se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Reclamanta împreună cu soţul ei au notificat pârâta pentru restituirea suprafeţei de 122,25 mp, suprafaţă pentru care nu au primit despăgubiri. În justificarea acestei pretenţii s-au anexat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1327/1965, o adresă a Regiei autonome şi un raport de expertiză.
Prin dispoziţia nr. 3687 din 21 noiembrie 2005 Primăria municipiului Botoşani a respins această notificare cu motivarea că imobilul din str. A. nr. 15 A nu mai există, clădirea fiind demolată iar terenul este ocupat de investiţiile pentru care s-a dispus exproprierea.
Expertul desemnat în cauză a constatat, verificând actele de proprietate ale reclamantei, corespondenţa autorităţilor administrative cu vechii proprietari şi decretele de expropriere, că terenul de 791 mp proprietatea soţilor C. a fost expropriat prin două Decrete, nr. 421/1982 şi 103/1987.
S-a constatat că pe terenul expropriat se află în prezent blocuri de locuinţă din întregul teren ce a aparţinut reclamantei, existând o suprafaţă de 79,54 mp liberă neafectată de utilităţi.
Instanţa de apel a dispus în mod legal şi temeinic restituirea acestei suprafeţe de teren.
Nu au fost luate în considerare apărările recurentei invocate şi în prezentul recurs, cât priveşte destinaţia de spaţiu verde al acestei porţiuni de teren, în cadrul parcării dintre blocuri.
Din planşele fotografice aflate la dosar se poate observa că terenul are aspect de loc viran, este uşor înclinat, el nefiind amenajat nici ca spaţiu verde şi nici ca parcare. Împrejurarea că pe teren sunt parcate autoturisme nu-i conferă acestuia această destinaţie. Afectarea unei parcări pentru blocurile din jur chiar dacă a fost avută în vedere în planurile de construcţie, ea în realitate nu a fost realizată neexistând amenajări pentru această destinaţie, conform constatărilor făcute şi de expertul desemnat în cauză.
Nu este întemeiată nici critica cu privire la aplicarea art. 8 din Legea nr. 1072001, câtă vreme s-a făcut dovada că terenul în discuţie este situat în intravilanul oraşului (conform corespondenţei cu autorităţile administrative şi planurilor cadastrale studiate de expert).
Terenul nefiind supus reglementărilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 s-a apreciat în mod corect că el poate face obiect de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 în care a fost revendicat.
Deşi reclamanta a invocat în acţiunea prin care a sesizat instanţele că este proprietara şi a unui teren de 130 mp dobândit prin testament de la o mătuşă, situaţie neinvocată prin notificare, nu se poate primi critica sub acest aspect formulată de recurentă, faţă de împrejurarea că expertul, potrivit explicaţiilor din raport, a stabilit suprafaţa de teren rămasă liberă având în vedere date din contractul de vânzare-cumpărare al soţilor şi din cele două decrete de expropriere.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocate în hotărâre şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de municipiul Botoşani prin primar împotriva deciziei nr. 57 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6026/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5981/2007. Civil → |
|---|
