ICCJ. Decizia nr. 632/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 632.
Dosar nr. 3435/44/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1345/C/2005, reclamanta D.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 420 din 21 iulie 2005 emisă de Primăria municipiului Adjud.
Contestatoarea a susţinut că greşit i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat în baza Legii 10/2001 restituirea suprafeţei de 960 mp, teren situat în Adjud, şi nu i-au fost acordate despăgubiri pentru construcţia demolată.
Contestatoarea a arătat că terenul este liber şi poate fi restituit, iar despăgubirile pentru construcţia demolată trebuiau acordate avându-se în vedere că suma de bani primită la data exproprierii a fost cu mult sub valoarea reală a imobilului.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 341 din 11 mai 2006, a respins contestaţia ca nefondată.
Din documentaţia care a stat la baza dispoziţiei criticate a rezultat că imobilul casă şi teren în suprafaţă de 960 mp situat în Adjud, a făcut obiectul Decretului de expropriere pentru utilitate publică nr. 488/1983, iar proprietarii au încasat suma de 81.440 lei, din care 1440 lei pentru teren.
Instanţa a reţinut că întreaga suprafaţă este legal menţionată în planul urbanistic al oraşului Adjud.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 374/A din 30 octombrie 2006, a admis apelul, a schimbat sentinţa şi, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Dispoziţia nr. 420/2005 emisă de primarul municipiului Adjud, a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de 97,76 mp, ocupată de hala agroalimentară şi a suprafeţei de teren situată între drumul de acces, blocuri şi hala agroalimentară din Adjud şi a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri în sumă totală de 1.563.334.588 lei, din care urmează să fie dedusă valoarea terenurilor restituite în natură.
Împotriva acestei decizii, Primăria municipiului Adjud a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin recursul formulat, pârâta a arătat în esenţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece a nesocotit dispoziţiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi a săvârşit acte ce intră în atribuţiile autorităţilor administrative, stabilind cuantumul despăgubirilor şi procedura de acordare a acestora; a mai arătat că între considerentele hotărârii şi dispozitiv există motive contradictorii, precum şi faptul că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Recursul se va respinge ca nefondat pentru argumentele următoare:
Referitor la prima critică exprimată de recurentă privind depăşirea puterii judecătoreşti, se reţine că este nefondată, deoarece instanţa a stabilit prin expertiza efectuată în cauză valoarea terenului, ce nu poate fi restituit în natură.
Această probă utilă cauzei a fost admisă şi administrată, instanţa având competenţa de a verifica legalitatea acordării despăgubirilor şi singura probă în măsură să releve valoarea de circulaţie a fost expertiza topometrică.
Instanţa de apel nu a nesocotit şi nu a săvârşit acte ce intră în atribuţiile autorităţii administrative, aşa cum susţine recurenta, ci a procedat legal, având în vedere că însăşi recurenta a procedat la cuantificarea acestor despăgubiri, încălcând normele de calcul şi apreciind o valoare inferioară celei reale.
Or, instanţa a aplicat corect dispoziţiile Legii 10/2001, în sensul acordării despăgubirilor la valoarea de circulaţie.
Sunt nefondate şi celelalte critici exprimate.
Instanţa de apel a reţinut corect că o parte din terenul solicitat este grevat de clădiri ce reprezintă construcţii definitive, respectiv un bloc şi drumul de acces către bloc şi nu se poate restitui în natură.
Pe de altă parte, a reţinut corect că o parte din teren şi anume cel situat între drumul de acces şi hala agroalimentară (în completarea raportului de expertiză), este ocupat de construcţii comerciale provizorii şi nu este afectat în subsol de construirea de fundaţii care să le confere un caracter definitiv.
Mai exact, sunt nişte chioşcuri, construcţii provizorii ce pot fi uşor ridicate prin demolare.
Instanţa a apreciat corect că suprafeţele de 97,76 mp, pe care se află hala agroalimentară, ocupată de spaţii comerciale private, precum şi suprafaţa situată între drumul de acces la blocuri şi hala agroalimentară, care e ocupată de construcţii comerciale provizorii, pot fi restituite în natură, întrucât nu în acest scop s-a dispus exproprierea şi nu s-a făcut nici o dovadă că această suprafaţă este cuprinsă în planul urbanistic al oraşului.
Cum susţinerile pârâtei sunt neîntemeiate, iar hotărârea instanţei de apel este legală, ea va fi menţinută şi recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Adjud împotriva deciziei nr. 374/A din 30 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 613/2007. Civil → |
|---|
