ICCJ. Decizia nr. 6347/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
-SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ-
Decizia nr. 6347
Dosar nr. 553/91/2007
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2007, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Vrancea să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul P.S.M. a dreptului la liberă circulaţie în Italia pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul P.S.M. a fost returnat din Italia la data de 18 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Cererea astfel motivată a fost admisă prin sentinţa nr. 223 din 7 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, iar apelul declarat de Parchet a fost admis prin decizia nr. 167 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, şi sentinţa modificată în sensul respingerii cererii reclamantei.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus şi, pe fond, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
A mai arătat că prevederile legale invocate în susţinerea recursului sunt în deplină concordanţă cu cele ale art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Dezvoltând critica de nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susţine că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
Asemenea susţinere nu este corectă prin ea însăşi.
Astfel, art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă ...”.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăşi măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar şi să examineze acele fapte şi măsura cerută prin prisma raportului de proporţionalitate şi apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecăţii lui, fie în sensul respingerii acesteia.
În concordanţă cu considerentele de mai sus au procedat instanţele în cauza de faţă, stabilind că pârâtul a fost returnată din Italia, dar fapta a avut numai aparenţa de ilegalitate, în realitate pârâtul se afla legal pe teritoriul Italiei.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 167 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6068/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 245/2007. Civil → |
|---|
