ICCJ. Decizia nr. 6395/2007. Civil
| Comentarii |
|
La 25 mai 2005, reclamanții M.E., M.N. și M.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului București, solicitând anularea Dispoziției nr. 4103 din 21 martie 2005 și obligarea părții adverse la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 525 mp, situat în București.
în motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:
- imobilul de la adresa menționată (construcție și teren) a aparținut defunctului M.Ș., autorul lor, care în anul 1983 a vândut clădirea lui R.G.;
- la înstrăinare, terenul a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr. 58/1974, iar ulterior, construcția a fost demolată;
- prin dispoziția atacată, pârâtul i-a respins notificarea formulată de autorul lor potrivit Legii nr. 10/2001, pe considerentul că terenul pentru care au fost solicitate măsuri reparatorii în echivalent nu face obiectul acestei legi.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1201 din 27 octombrie 2005, a respins contestația, ca neîntemeiată.
S-a reținut că:
- reclamanții sunt moștenitorii defunctului M.Ș., coproprietar al imobilului situat în sector 3, care la 10 mai 1983, a vândut lui R.G. cota indiviză de 3 din construcție;
- odată cu înstrăinarea construcției (care ulterior a fost demolată), terenul de 700 mp a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- pârâtul a respins notificarea formulată de către autorul reclamanților (care între timp a decedat), cu motivarea că terenul preluat de stat nu face obiectul Legii nr. 10/2001;
- această soluție este corectă deoarece situația terenurilor preluate de stat în baza art. 30-31 din Legea nr. 58/1974 a fost rezolvată prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamanți și a desființat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
S-a reținut că:
- art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 reglementează regimul juridic al terenurilor preluate de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 exclusiv pe durata existenței construcției;
- în ipoteza demolării construcției, terenurile din această categorie nu intră sub incidența textului menționat, astfel că în privința lor nu mai operează exceptarea prevăzută de art. 8 al Legii nr. 10/2001;
- nerecunoscând dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, prima instanță nu a intrat practic în cercetarea pretențiilor deduse judecății.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1002 din 4 septembrie 2006, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată, a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 525 mp și a obligat-o pe pârâtă să le facă acestora ofertă de despăgubire cu suma de 704.211.375 lei și să le plătească 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- în urma demolării construcției înstrăinate, autorul reclamanților era îndreptățit la măsuri reparatorii pentru terenul de 525 mp, preluat de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- acest teren nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de un bloc de locuințe, spații verzi și artere de circulație;
- reclamanții și-au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului proprietar, iar în cursul procedurii administrative expertul a stabilit că valoarea terenului în discuție se ridică la 704.211.375 lei, sumă necontestată de pârâtă.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 170 din 15 martie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă dar a admis apelul reclamanților și a schimbat parțial sentința, în sensul că a dispus ca despăgubirile să fie stabilite conform Cap. VII din Legea nr. 247/2005.
S-a reținut că:
- susținerile apelantei pârâte, că dreptul de folosință al reclamanților asupra terenului ar fi încetat odată cu demolarea construcției, sunt eronate deoarece autorul acestora a avut calitatea de vânzător, și nu de cumpărător;
- decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006, prin care s-a stabilit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii nu a fost recurată astfel că a intrat în puterea lucrului judecat;
- referitor la stabilirea despăgubirilor, în speță sunt operante prevederile art. 16 alin. (2) Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că terenurile preluate de stat conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 deoarece regimul lor juridic a fost reglementat prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Această critică este nefondată deoarece:
- textul invocat de recurentă, respectiv art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, are în vedere exclusiv regimul juridic al terenurilor intravilane preluate de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, atribuite în folosință pe durata existenței construcției;
- or, dreptul de folosință atribuit proprietarului construcției amplasate pe terenul intravilan în discuție a încetat în anul 1989, odată cu demolarea lucrării menționate, astfel că în speță nu erau incidente prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, adoptate ulterior;
- de altfel, această problemă a fost soluționată definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București prin decizia nr. 182 din 11 aprilie 2006.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ, prezentul recurs a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6418/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6386/2007. Civil → |
|---|
