ICCJ. Decizia nr. 6368/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 20 aprilie 2006, reclamanta N.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 12 din 25 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Căzănești, județul Mehedinți, în temeiul Legii nr. 10/2001.
în motivarea contestației, petenta a arătat că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele ce au constituit proprietatea autorului său N.I. situate în comuna Căzănești, sat Suharu, județul Mehedinți: o casă de locuit compusă din 6 camere, o moară cu două încăperi și presă de ulei cu două încăperi utilate, o magazie cu două încăperi, un grajd cu patru încăperi, un atelier cu 2 încăperi, o bucătărie cu trei încăperi cu fânar, toate construite din cărămidă acoperite cu țiglă, un pătul din lemn acoperit cu țiglă.
Petenta a arătat că în mod nelegal, prin dispoziția contestată, i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul compus din 6 camere, situat în satul Suharu, cu motivarea că prin H.C.L. nr. 15/13 din 29 iulie 1996 i s-a restituit în natură acest imobil.
Punerea în posesie a casei cu 6 camere nu s-a realizat, deoarece aceasta se află într-o stare avansată de degradare.
De asemenea, reclamanta a considerat dispoziția contestată nelegală și pentru motivul că nu s-a precizat valoarea imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 1047 din 26 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4314/2006, Tribunalul Mehedinți a respins plângerea formulată de petenta N.E., reținând, în esență, că petentei i s-a restituit în natură imobilul ce a făcut obiectul notificării.
Solicitarea reclamantei, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri în echivalent, este inadmisibilă.
în ceea ce privește imobilele demolate s-a constatat că s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent fără a fi cuantificate, deoarece acestea urmează a fi stabilite de Comisia Centrală, înființată prin Legea nr. 247/2005.
Prin decizia civilă nr. 865 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamanta N.E., reținând următoarele:
Prin contestație, prin concluziile depuse la dosar, cât și prin motivele de apel, petenta a susținut că nu este de acord cu restituirea în natură a imobilului, ci solicită acordarea de despăgubiri.
Prima instanță a dat eficiență sentinței civile nr. 711/1998 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, irevocabilă, din considerentele căreia rezultă că imobilul în litigiu a fost restituit petentei în natură prin Hotărârea nr. 15/1996 a Consiliului local al comunei Căzănești, situație în care la punctul 1 al deciziei contestate emisă de primarul comunei Căzănești, a fost respinsă notificarea privind restituirea acestui imobil.
La dosarul cauzei există numeroase adrese prin care petenta este invitată la sediul Consiliului local Căzănești pentru a primi imobilul restituit.
Petenta a solicitat însă prin prezenta acțiune despăgubiri în echivalent pentru acest imobil, invocând starea de degradare a imobilului, cu toate că aceasta a stat în pasivitate începând cu anul 1996 și până în prezent.
S-a constatat că, în mod corect prima instanță a constatat legalitatea deciziei în ceea ce privește imobilul în litigiu, întrucât unul din principiile reglementate de Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. 498/2003, este principiul prevalenței restituirii în natură, căruia i s-a dat eficiență atât de unitatea deținătoare cât și de instanța de judecată.
Nu s-a primit nici critica potrivit căreia nu s-a cuantificat de intimată despăgubirile ce urmează a fi primite, iar instanța de fond nu a administrat probe pentru stabilirea acestora, deoarece după modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, competența instanțelor s-a rezumat doar la stabilirea calității de persoană îndreptățită a persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora sau moștenitorilor legali ai acestora, urmând ca estimarea despăgubirilor să se facă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta N.E., criticând-o pentru nelegalitate, indicând ca temei de drept al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 3, 6 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestora, reclamanta a arătat următoarele:
Atât Legea nr. 112/1995 cât și Legea nr. 10/2001 sunt legi de reparație a prejudiciilor suportate de foștii proprietari ca urmare a preluării abuzive a proprietăților lor, scopul acestor acte normative fiind acela de acoperire în întregime a pagubelor suferite de proprietari.
în raport de aceste acte normative, reclamanta arată că a solicitat despăgubiri și pentru imobilul proprietatea părinților săi, care se mai află pe terenul în suprafață de 1875 mp și care este în stare avansată de degradare, pentru că nu este legal ca statul, care a preluat de la părinții săi o construcție cu o vechime de 10 ani, să-i înapoieze o ruină, care nu mai poate fi folosită și care necesită și cheltuieli din partea reclamantei pentru demolare.
în această situație, arată reclamanta, în mod greșit instanțele de fond și apel au validat dispoziția contestată, obligând-o, în acest fel, să primească în locul casei părinților săi o ruină, în loc să-i fie acordate despăgubiri la valoarea actuală în raport cu data preluării, în anul 1951.
De asemenea, reclamanta arată că instanța de apel în mod nelegal a apreciat că restituirea în natură a acestei construcții corespunde principiului restitutio in integrum, cu atât mai mult cu cât Legile nr. 10/2001 și nr. 247/2005 au menirea să repare și neajunsurile create de preluarea abuzivă a imobilelor proprietatea părinților săi.
în concluzie, s-a arătat că nelegal instanța de apel a validat restituirea în natură a acestei construcții, peste voința reclamantei, întrucât aceasta a solicitat de la bun început acordarea de despăgubiri.
Criticile așa cum au fost expuse mai sus se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând decizia în raport de criticile formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Reclamanta N.E. a investit instanța, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu contestație împotriva Dispoziției nr. 12 din 25 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Căzănești, județul Mehedinți, solicitând despăgubiri bănești pentru imobilul, casă de locuit cu șase camere, pentru care s-a respins notificarea acesteia, cu motivarea că imobilul a fost restituit conform Hotărârii Consiliului local nr. 15/13 din 29 iulie 1996.
Prima instanță, prin soluția pronunțată, a respins plângerea reclamantei N.E., reținând, în esență, că imobilul în litigiu i-a fost restituit în natură, conform Hotărârii nr. 15/1996 a Consiliului local al comunei Căzănești, județul Mehedinți, astfel că notificarea acesteia în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri în echivalent, este inadmisibilă, soluție ce a fost menținută și de către instanța de apel.
Numai că, instanța de fond reținând greșit că cererea este inadmisibilă, nu a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, motivat de faptul că bunul a fost deja restituit în natură, deși prin Hotărârea nr. 15/13 din 29 iulie 1996 emisă de Consiliul local al comunei Căzănești, bunul nu a fost restituit în natură, ci s-a dispus că începând cu data de 15 august 1996 se restituite "folosința" imobilului din satul Suharu, comuna Căzănești către reclamantă.
în această situație, reclamanta nu a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar prima instanță și cea de apel în mod nelegal au reținut că cererea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de a i se acorda despăgubiri pentru imobilul în litigiu, este inadmisibilă. Imobilul în litigiu a fost preluat de stat de la autorii reclamantei, fără titlu, prin sentința civilă nr. 711 din 29 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, s-a constatat că imobilul nu face obiectul Legii nr. 112/1995, iar prin Hotărârea Consiliului local al comunei Căzănești nr. 15/13 din 29 iulie 1996 reclamantei i s-a restituit doar folosința bunului și nu dreptul de proprietate.
De aceea, Hotărârea nr. 15/13/2006 emisă de Consiliul local al comunei Căzănești nu constituie titlu de proprietate.
Față de aceste considerente, se constată că regimul juridic al imobilului în litigiu este reglementat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că nelegal instanțele de fond și apel nu au intrat în cercetarea fondului chestiunii litigioase, soluționând cauza pe excepția inadmisibilității notificării.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamanta N.E., a fost casată decizia instanței de apel și sentința tribunalului și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Mehedinți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6374/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6338/2007. Civil → |
|---|
