ICCJ. Decizia nr. 6413/2007. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6413
Dosar nr. 2662/36/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa cu nr. 2662/36 din 12 noiembrie 2007 petenţii D.A. şi D.M., în calitate de moştenitori ai defunctului T.D., au chemat în judecată pe intimaţii R.A.E.D.P. Constanţa, Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.S. Constanţa şi intervenienţii S.N., P.C., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună lămurirea înţelesului dispoziţiilor deciziei civile nr. 62/C din 2 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, prin natura întinderii dreptului, respectiv descrierea imobilului situat în Constanţa, astfel cum rezultă din actul de proprietate şi cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul S.
Se motivează cererea arătând că prin Decizia civilă nr. 62/C din 2 iunie 2003 s-au admis apelurile formulate de părţi, a fost anulată sentinţa civilă nr. 615 din 11 septembrie 2000, pe fond a fost admisă acţiunea în revendicare, obligând pârâta să restituie în natură imobilul situat în Constanţa.
Prin Decizia civilă nr. 3/C din 9 ianuaurie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la titlu, s-a admis contestaţia privind lămurirea titlului executoriu formulată de D.A. şi D.M., în contradictoriu cu intimaţii R.A.E.D.P.P. Constanţa, Consiliul local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat de D.G.F.P. Constanţa, intervenienţii fiind S.N., P.C., C.D.M., împotriva deciziei civile nr. 62 din 2 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în sensul că imobilul situat în str. C. nr. 23, Constanţa, este compus din teren în suprafaţă de 250 mp plus construcţia compusă din subsol, parter şi etaj conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert S.O.
S-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prin contestaţia la titlu se urmăreşte clarificarea, interpretarea sau explicitarea dispoziţiilor hotărârii pentru a se obţine executarea întocmai a acestuia şi vizează numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu.
S-a considerat că este necesară lămurirea dispozitivului titlului executoriu sub aspectul întinderii dreptului recunoscut prin descrierea imobilului restituit conform actului de proprietate şi a raportului de expertiză efectuat de expert S., din actele depuse la dosar (titlul de proprietate şi raportul de expertiză) rezultând că imobilul revendicat de petente se compune din construcţie (subsol, parter şi etaj) şi teren în suprafaţă de 250 mp.
Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Constanţa, prin primar şi Consiliul local Constanţa care au învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:
Se susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 401 alin. (1) coroborat cu art. 103 C. proc. civ., în mod greşit instanţa a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la titlu, iar pe fond contestaţia este neîntemeiată, deoarece pentru aceasta nu s-ar fi dorit o lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării titlului, ci o modificare a lui, deşi intrase în puterea lucrului judecat, ceea ce s-a şi obţinut prin pronunţarea deciziei recurate.
S-a concluzionat că, pe fond, această decizie s-a pronunţat cu încălcarea art. 400 alin. (2) C. proc. civ., care prevede un caz limitativ de expirare a titlului, nicidecum o modificarea a acestuia.
Analizând sentinţa recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 399 şi art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevăd posibilitatea clarificării, interpretării şi explicitării dispozitivului unei hotărâri, atunci când sunt necesare lămuriri referitoare la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În mod corect Curtea de Apel Constanţa a reţinut că prin titlul executoriu (Decizia civilă nr. 62/C din 2 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa) ce face obiectul prezentei contestaţii s-a prevăzut obligaţia pârâţilor de a lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, dar nu a fost specificată suprafaţa de teren, cea construită şi liberă ce urmează a fi restituită conform titlului de proprietate şi raportului de expertiză efectuată în cauză.
Criticile formulate de recurenţi nu pot fi primite. Instanţa nu a încălcat dispoziţiile art. 401 C. proc. civ. şi art. 103 C. proc. civ. şi a aplicat corespunzător dispoziţiile incidente, privind contestaţia la titlu. Astfel, susţinerea recurenţilor privind respingerea excepţiei tardivităţii nu se justifică, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate formula oricând înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. În mod just s-a considerat că, din certificatul emis de B.E.J. S.C. a rezultat că Decizia nu a putut fi pusă în executare decât cu privire la teren, deoarece nu e specificată în dispozitiv suprafaţa de teren ce trebuie restituită petenţilor, ea aflându-se în faza de executare, cererea având ca obiect lămurirea înţelesului titlului executoriu fiind considerată ca formulată în termen.
Nici critica recurenţilor privind „modificarea titlului executoriu" nu se justifică, prin Decizia civilă nr. 62/C din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa s-a dispus obligarea părţilor la restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, fără a se specifica suprafaţa de teren şi construcţia, ce fac obiectul acţiunii reclamantului. De altfel, prin sentinţa civilă nr. 605/2000 a Tribunalului Constanţa, care a fost anulată prin Decizia civilă nr. 9 a Curţii de Apel Constanţa, s-a admis acţiunea în parte, obligând pârâţii să predea în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, fiind individualizat acest imobil, şi că fiind compus din „teren în suprafaţă de 250 mp" şi „construcţie realizată cu subsol, parter şi etaj", care este identic cu cel dobândit de reclamanţi prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1098 din 29 mai 1945.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul local al municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 3 C din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori, familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Obligă Municipiul Constanţa prin primar să plătească intimaţilor-contestatori D.A. şi D.M. suma de 1785 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6523/2007. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6261/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
