ICCJ. Decizia nr. 6523/2007. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6523
Dosar nr.2217/36/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1401 din 28 noiembrie 2003 Tribunalul Constanta a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa şi a dispus restituirea către reclamantă a terenului liber din suprafaţa totală de 337, 5 mp situat în Constanţa.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că cei 337,5 mp teren au aparţinut reclamantei până în anul 1984, când au fost preluaţi de stat prin expropriere, iar clădirea edificată pe teren a fost demolată fără ca reclamantă să fie dezdăunată, întrucât despăgubirile calculate au fost modice.
Cererea de restituire a terenului formulată reclamantă la data de 4 august 2000 se circumscrie dispoziţiilor Legii 33/1994, reprezentând o acţiune în revendicare a unui imobil expropriat. In speţă, scopul exproprierii a fost realizat, însă reclamanta nu a primit o justă despăgubire pentru imobilul preluat de stat.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 1372C din 7 decembrie 2004, prin care s-a anulat sentinţa şi s-a acordat termen pentru evocarea fondului. S-a avut în vedere că prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent în locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi băneşti atât pentru teren, cât şi pentru construcţie, întrucât terenul nu se poate restitui în natură fiind afectat de spaţii şi alei pietonale care deservesc ansamblul de locuinţe din bulevardul L.
Prin Decizia civilă nr. 49C din 28 martie 2006 instanţa de apel a respins acţiunea reclamantei ca nefondată reţinându-se că repararea prejudiciilor aduse foştilor proprietari prin acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai în temeiul Legii 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 9720 din 24 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanta C.M., a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului non reformatio in pejus.
În rejudecare, la termenul din data de 19 decembrie 2007 reclamanta a învederat că îşi menţine pretenţiile întemeiate pe dispoziţiile Legii 33/1994, în sensul de a-i fi acordat un alt teren în schimbul celui expropriat.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 59 C din 19 martie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâţii să-i restituie reclamantei suprafaţa de 98,83 mp teren şi a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a diferenţei de suprafaţă până la 337,50 mp.
în considerentele deciziei s-a reţinut că exproprierea şi-a produs efectele. De asemenea, reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor în temeiul Legii 10/2001 şi nici nu a făcut dovada notificării unităţii deţinătoare.
Raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză a concluzionat că din întreaga suprafaţă de 337,50 mp, expropriată prin Decretul 344/1984, doar o suprafaţă de de 229,58 mp este ocupată de un punct termic şi o alee de acces la imobil, restul de 98,83 mp fiind liberi.
Soluţionând cauza în raport de dispoziţiile Legii 33/1994 şi, având în vedere concluziile raportului de expertiză şi respectarea principiului non reformatio in pejus, conform dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa a concluzionat că se impune restituirea suprafeţei libere de teren, de 98,83 mp.
Cererea privind acordarea unui teren în schimb sau despăgubiri băneşti pentru restul de teren expropriat şi pentru construcţia demolată, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 35 din Legea 33/1994, ci acelora ale Legii 10/2001, or reclamanta nu a urmat procedura administrativă impusă de acest act normativ.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanta C.M. şi pârâţii Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanta.
În motivarea recursului formulat de reclamantă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins capătul de cerere privind atribuirea unui teren echivalent pentru suprafaţa care nu se poate restitui în natură.
Pârâţii şi-au întemeiat recursul tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a dispus restituirea suprafeţei libere de teren mai mult pentru a respecta Decizia de casare, decât pentru a participa la înfăptuirea justiţiei, nesocotind dispoziţiile art. 35 al Legii 33/1994 care prevede că restituirea este posibilă doar în cazul în care scopul exproprierii nu a fost îndeplinit.
Recursul formulat de pârâţi este fondat pentru motivele care succed.
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 337,50 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 344/1984 pentru construirea unui ansamblu de locuinţe în zona bulevardului A. din Constanţa.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar şi raportul de expertiză au relevat că lucrările de construcţii şi amenajări pentru care s-a dispus exproprierea au fost finalizate, astfel încât dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994, invocate de reclamantă ca temei juridic al acţiunii, nu au aplicabilitate în cauză, singura posibilitate de restituire a imobilului în această situaţie fiind procedura specială instituită prin Legea 10/2001.
Pentru aceste considerente recursul se va admite, se va casa Decizia atacată, iar pe fondul cauzei se va respinge cererea formulată de reclamantă.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Prin cererea introductivă de instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994, reclamanta C.M. a solicitat acordarea unui alt teren în schimbul celui expropriat.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea 33/1994 imobilele expropriate pot fi retrocedate foştilor proprietari numai dacă scopul exproprierii nu a fost realizat.
Din analiza acestui text legal este lesne de înţeles că retrocedarea imobilelor implică, de fapt, restituirea lor în natură, pe vechiul amplasament, restituire care operează numai în situaţia nerealizării lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.
Restituirea imobilelor în compensare cu alte bunuri este prevăzută în prezent doar de dispoziţiile art. 11 din Legea 10/2001, republicată, însă pentru a beneficia de această măsură reparatorie este necesar ca persoana îndreptăţită să parcurgă procedura administrativă instituită de art. 21 şi următoarele din lege. În speţă, dacă reclamanta dovedea că a notificat unitatea deţinătoare, instanţa, în temeiul prevederilor art. 84 C. proc. civ., putea să califice acţiunea drept contestaţie sau cerere de obligare a entităţii deţinătoare la emiterea dispoziţiei, după caz şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea 10/2001.
Întrucât art. 35 din Legea 33/1994 nu prevede posibilitatea acordării unui teren în echivalent, ci numai restituirea în natură a terenului expropriat, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa împotriva deciziei nr. 59 C din 19 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta C.M.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6622/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6413/2007. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
