ICCJ. Decizia nr. 6465/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6465
Dosar nr. 2737/95/2007
Şedinţa publică din 5 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor l-a chemat în judecată pe pârâtul P.D.G., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulaţie în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 26 martie 2007, Tribunalul Gorj a respins cererea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Pârâtul are drept de şedere în Italia, în calitate de membru de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene, căsătorindu-se la data de 22 ianuarie 2007 cu numita T.S.E., la Primăria oraşului Milano.
De asemenea, pârâtului i s-a emis permis de şedere în Italia la data de 9 martie 2007, fără a se prevedea data expirării.
În drept, tribunalul a reţinut aplicabilitatea art. 10 şi art. 11 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, precum şi ale art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Prin Decizia civilă nr. 573 din 2 mai 2007 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, a schimbat sentinţa, a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Italiei, pe o perioadă de 6 luni de la data pronunţării.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Dreptul la liberă circulaţie este un drept fundamental al persoanei, fiind consacrat la nivel constituţional, în art. 25, însă condiţiile exercitării acestuia se stabilesc prin lege, nefiind un drept absolut.
Curtea de apel a reţinut că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 278/1994, în sensul că pârâtul a fost identificat ca neîndeplinind condiţiile de şedere în Italia, precum şi cele art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, referitoare la posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români care au fost returnaţi pe baza unui acord de readmisie dintr-un stat european.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii, recurentul arată că norma internă aplicată de instanţa de apel intră în conflict cu norma comunitară cuprinsă în art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are preeminenţă faţă de dreptul intern.
Sintagma "şedere ilegală" utilizată de Legea nr. 248/2005 nu poate constitui în sine un motiv de ordine publică sau de siguranţă publică, ce ar putea conduce la restrângerea dreptului la liberă circulaţie conform normei comunitare invocate.
Mai mult, faţă de împrejurarea că recurentul are în prezent permis de şedere în Italia şi este căsătorit în această ţară, restrângerea dreptului la liberă circulaţie i-ar vătăma şi dreptul la întregirea familiei.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea apelului ca nefondat.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte; acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar numai dacă sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.
Simpla returnare a pârâtului din Italia la data de 21 octombrie 2006 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la libera circulaţie în acest stat al Uniunii Europene.
Deşi potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetăţeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiţie suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie a respectivului cetăţean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE, care prevede că o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.
Or, în speţă, chiar dacă instanţa nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Italia, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a învederat şi nu a dovedit prin ce ar ameninţa conduita pârâtului una din valorile mai sus menţionate.
Dobândind statutul de ţară membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.
Or, dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităţilor europene, precum şi prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului.
Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de pârât este fondat şi, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, va modifica Decizia şi va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul P.D.G. împotriva deciziei nr. 573 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 174 din 26 martie 2007 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 657/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6461/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
