ICCJ. Decizia nr. 6607/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6607
Dosar nr. 9807/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 septembrie 200.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2005 sub nr. 6879 la Judecătoria Timişoara reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.V.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate stingerea dreptului uzufruct viager constituit în favoarea pârâtului asupra cotei de ½ din cota de 4/5 din imobilul înscris în C.F. Izvin, radierea din C.F. a acestui uzufruct viager.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei să-i restituie unele bunuri mobile în valoare de 30.251.200 lei.
Fiind astfel investită, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 23 din 10 ianuarie 2005, a respins ca neîntemeiată, atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională.
Împotriva hotărârii primei instanţei au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâtul, iar Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, calificând calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, prin Decizia nr. 895 din 11 aprilie 2005, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat de către instanţă că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 2822 C. proc. civ. modificate prin Legea nr. 195/2004, şi întrucât valoarea debitului litigiului este de 18.200.000 lei, hotărârea judecătoriei este susceptibilă va fi atacată doar cu recurs, nu şi cu apel, aşa încât, în baza art. 299 alin. (3) C. proc. civ., competentă în soluţionarea sa este instanţa imediat superioară celei care a pronunţat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Timiş.
Fiind astfel investit, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia nr. 355 A din 13 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara şi constatând conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel şi nu recurs având în vedere că acţiunea în constatare a stingerii dreptului de uzufruct viager ce formează obiectul cauzei nu este evaluabilă în bani, aşa încât, în speţă, sunt incidente revederile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la Curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel".
Asupra conflictului negativ de competenţă, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Acţiunea în constatare a stingerii dreptului de uzufruct viager nu este evaluabilă în bani, aşa încât, calea de atac împotriva hotărârii judecătoriei este apelul şi nu recursul.
Conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 (care este de imediată aplicare) „hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal".
Cum, în speţă, hotărârea în primă instanţă a fost dată de Judecătoria Timişoara, ea este supusă apelului la Tribunalul Timiş, în favoarea căruia se va stabili competenţa de soluţionare a apelurilor formulate de reclamantă şi pârât împotriva sentinţei civile nr. 23 din 10 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de reclamanta A.M. împotriva sentinţei civile nr. 23/2005 a Judecătoriei Timişoara, precum şi de pârâtul B.V.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 septembrie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4824/2007. Civil → |
|---|
