ICCJ. Decizia nr. 4824/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4824
Dosar nr. 15702/1/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău şi înregistrată sub nr. 5758/2001, reclamantul I.A. a chemat în judecată SC P. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să-i restituie în natură fosta "Ţesătoria I.", împreună cu toate construcţiile, atelierele, cantina, locuinţele, utilajele şi toate instalaţiile care au dobândit acelaşi regim juridic cu al întreprinderii, care în anul 1948 a fost preluată fără titlu, în mod abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 333 din 11 iunie 2002, Tribunalul Bacău a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins contestaţia formulată de reclamantul I.A. în contradictoriu cu SC P. SA.
Totodată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de I.A. şi A.I.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Mecanismul de punere in aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din doua etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă, întrucât priveşte controlul judecătoresc al actelor emise in cadrul procedurii administrative prealabile de restituire a imobilelor preluate abuziv.
Procedura administrativă prealabilă include în primul rând notificarea formulată de persoana îndreptăţită şi în al doilea rând răspunsul persoanei notificate, concretizat într-o decizie sau dispoziţie motivata.
Controlul judecătoresc se limitează la verificarea acestei dispoziţii sau decizii, sub aspectul legalităţii si temeiniciei actului respectiv.
În speţa, persoana notificata nu s-a pronunţat prin decizie motivata asupra cererii reclamantului, adresa nr. 4196 din 7 iunie 2001, neavând caracterul unui astfel de act, ci mai curând, al unui răspuns prealabil, în care reclamantului i se făcuseră cunoscute lipsurile cererii sale.
În lipsa deciziei intimatei, dată in conformitate cu disp. art. 24 din Legea nr. 10/2001, instanţa nu poate examina legalitatea şi temeinicia adresei prealabile invocate de reclamant, considerând acţiunea acestuia prematur formulata.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată in cauza, instanţa a apreciat, in raport de prevederile Legii nr. 10/2001, care impun parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, că este inadmisibilă. Cum intervenienţii nu au parcurs aceasta procedură administrativă, nu pot formula cereri direct în fata instanţei de judecata.
Apelul declarat de către reclamantul I.A. împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost admis prin Decizia 41 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău, anulându-se sentinţa nr. 333 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Bacău. S-a reţinut cauza pentru rejudecare, fixându-se termen de judecată la data de 2 iunie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut ca în mod greşit prima instanţă a apreciat acţiunea ca prematura, de vreme ce prin adresa nr. 4196/2001 a răspuns notificării formulate.
La data de 27 martie 2006 intervenientul A.I. a declarat apel împotriva sentinţei 333 din 11 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Prin Decizia civilă nr. 136 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv apelul formulat de intervenientul A.I., reţinând în esenţă că.
- La fila 216 din dosarul nr. 2988/2002 al Curţii de Apel Bacău exista o cerere înregistrată la data de 9 decembrie 2005, formulata de A.I. care solicita copii după anumite file din dosar, inclusiv după cererea de apel a reclamantului I.A.(A.).
- În aceste condiţii, scopul pentru care legiuitorul a impus obligativitatea comunicării hotărârii ( curgerea termenului pentru exercitarea caii de atac) a fost atins la 9 decembrie 2005, când apelantul A.I. a luat cunoştinţa de actele dosarului.
- Lipsa menţiunii din acea lista a filelor 73-74 din dosar 5758/2001 nu poate fi decât în sprijinul prezumţiei simple ca avea cunoştinţa de ea cu mult înainte, probabil chiar din iulie 2002.
- Aspectele privind comunicarea hotărârii nr. 333/2002 fără a se indica pe recipisa aceasta menţiune sunt astfel lipsite de relevanţă.
Nemulţumit fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, intervenientul A.I. a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 22 noiembrie 2006, sub nr. 15702/1/2006, critica privind următoarele aspecte.
- în mod nelegal Curtea de Apel Bacău a reţinut că termenul de declarare a apelului curge de la data de 9 noiembrie 2005.
- codul de procedură civilă dispune în mod expres cu privire la momentul de când începe să curgă termenul de declarare a apelului şi curgerea acestuia legată în mod expres de îndeplinirea legală a actului procedural de comunicare a hotărârii.
- Decizia curţii de apel este nelegală întrucât contravine dispoziţiilor exprese ale art. 284 alin. (1) C. proc. civ., atâta vreme cât cererea depusă la fila 216 în dosarul nr. 2988/2002 al Curţii de Apel Bacău vizează eliberarea unor copii de pe alte înscrisuri şi nu de pe sentinţa nr. 333 din 11 iunie 2002.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, hotărârea în discuţie, respectiv sentinţa nr. 333 din 11 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost comunicată atât către A.I. cât şi către I.A. la domiciliul acestora din Germania, la data de 4 iulie 2002, conform ştampilei poştei aplicată pe recipisele de consemnare cu nr. 1635 şi 1636 ataşate la file 75 şi 76 din dosarul nr. 5758/2001 al Tribunalului Bacău.
Acest aspect elucidează practic, toate dubiile cu privire la comunicarea sau necomunicarea hotărârii, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât apelul intervenientului A.I. apare ca tardiv formulat, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel.
Pe de altă parte şi considerentele reţinute de către Curtea de Apel Bacău sunt corecte întrucât în mod cert prin cererea existentă la fila 216 din dosarul nr. 2988/2002, intervenientul A.I. a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, aşa încât data formulării cererii (9 decembrie 2005) ar fi reprezentat momentul comunicării.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de intervenientul A.I. împotriva deciziei nr. 136 din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6607/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7283/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
