ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 734
Dosar nr. 13526/1/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 163 din 7 martie 2006 Tribunalul Covasna a respins plângerea formulată de petiţionara SC T.O. SA în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe pentru anularea dispoziţiei nr. 2673/2005.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 2673/2005 Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe a respins ca inadmisibilă notificarea nr. 294/2001 formulată de reclamantă, invocându-se prevederile art. 3 alin. (2) din Legea 10/2001 potrivit cărora notificatoarea nu are calitatea de persoană îndreptăţită şi nu face obiectul acestui act normativ.
Pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptăţită reclamanta a depus Decizia civilă nr. 1134 A din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a constatat că SC T.O. SA este continuatoarea autoarei sale S.A.U.T. Sfântu Gheorghe şi are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în condiţiile Legii 10/2001.
Motivul respingerii ca inadmisibilă a notificării din prezenta cauză şi care nu a format obiectul procesului soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti este excepţia de la regula stabilită în art. 3 alin. (1) al Legii 10/2001, excepţie prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi art. 3 potrivit căreia societăţile comerciale privatizate nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire. În acest sens sunt şi prevederile art. 33 din HG 498/2003.
Conform acestor prevederi în cazul societăţilor privatizate potrivit legii nu se poate acorda beneficiul măsurilor reparatorii deoarece, pe de o parte, temeiul dobândirii capitalului de către noii acţionari este contractul de vânzare cumpărare de acţiuni şi, pe de altă parte, nu se poate invoca principiul succesivităţii persoanei juridice întrucât ar echivala cu acordarea unor drepturi necuvenite în raport cu noii acţionari (îmbogăţire fără just temei).
În aceleaşi norme se mai precizează că numai foştii asociaţi sau acţionari beneficiază de măsurile reparatorii.
Reclamanta este o societate comercială pe acţiuni româno-belgiană, o parte din acţiuni fiind dobândită prin cumpărare de la fostul FPS de către firma D. BV BA Belgia prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 69/1999, iar ceilalţi acţionari sunt SIF Moldova SA şi 1241 acţionari persoane fizice.
Aşadar, faptul că societatea reclamantă este integral privatizată este dovedit în mod incontestabil, iar structura acţionariatului este evident diferită în urma privatizării.
Noii acţionari au dobândit acţiunile prin raportare la capitalul social existent în momentul privatizării, fără ca acesta să cuprindă şi imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii.
În acest context noii acţionari nu pot beneficia de măsuri reparatorii pentru ceea ce nu au avut niciodată, legea acordând măsuri reparatorii celor care au fost deposedaţi în mod abuziv.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC T.O. SA arătând că în mod greşit prima instanţă nu a ţinut cont de Decizia nr. 1134A/2005 a Curţii de Apel Bucureşti prin care i s-a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită. De asemenea, în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. cu privire la excepţia puterii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi, în consecinţă, are calitatea de persoană îndreptăţită.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 130 Ap din 7 iulie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că societăţile comerciale cu capital de stat sau privatizate potrivit legii nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001 şi nu beneficiază de măsurile reparatorii instituite de această lege.
Susţinerea că în cauză operează excepţia puterii lucrului judecat nu a fost primită întrucât nu există identitate de obiect. In procesul soluţionat prin Decizia civilă nr. 1134A/2005 obiectul l-au constituit alte dispoziţii emise de intimat în soluţionarea altor notificări.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC T.O. SA reiterând motivele de apel. Deşi recurenta nu a indicat expres temeiul juridic al criticilor formulate, analiza acestora face posibilă încadrarea lor în punctul 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea 10/2001 persoana juridică este îndreptăţită la măsurile reparatorii numai în două situaţii: dacă este continuatoarea activităţii de la data deposedării şi până la cea a intrării în vigoare a Legii 10/2001, ceea ce presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, fiind fără importanţă schimbarea denumirii, a sediului sau a altor elemente de identificare, sau dacă a reluat activitatea în condiţiile legii după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă sau interzisă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În speţă nici una dintre aceste cerinţe nu este îndeplinită.
Recurenta reclamantă nu a dovedit că ar avea aceeaşi structură, sub aspect patrimonial şi al membrilor, cu autoarea sa S.A.U.T. Sfântu Gheorghe şi nici faptul că persoana juridică iniţială a încetat printr-o măsură a statului, cu îndeplinirea condiţiei ca noua societate creată după 22 decembrie 1989 să-i fi preluat activitatea.
Susţinerea recurentei potrivit căreia prin Decizia civilă nr. 1134A/2005 a Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat că ar fi continuatoarea autoarei sale nu poate fi reţinută întrucât această decizie a fost pronunţată într-un alt proces, cu un alt obiect şi pe baza altor probe administrate.
În concluzie, în mod corect, instanţa de apel a constatat că recurenta reclamantă este o societate integral privatizată, cu o structură evident diferită faţă cea a persoanei juridice iniţiale şi care, potrivit alin. (2) al art. 3 din Legea 10/2001 nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii.
Nu poate fi reţinută nici cea de-a doua critică inserată în motivarea recursului.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca între cele două procese să existe identitate de părţi, cauză şi obiect. In speţă nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi, întrucât obiectul celor două acţiuni diferă. Prin prima acţiune, soluţionată prin Decizia nr. 1134/A/2005, s-au contestat dispoziţiile nr. 1687, 1688, 1689, 3031, 3032, 3033, 3034/2004 şi 1029/2005 emise de pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, iar în prezenta cauză a fost contestată dispoziţia nr. 2673/2005 emisă de acelaşi pârât.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.O. SA împotriva deciziei nr. 130 Ap din 7 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov , secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 26 ianuarie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 791/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 718/2007. Civil → |
|---|
