ICCJ. Decizia nr. 6622/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6622
Dosar nr. 3131 /97/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 491 din 7 decembrie 2007, a respins contestaţia formulată de reclamantul L.P. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Vulcan, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 1370 din 1 august 2007 emisă de pârât, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 1370 din 1 august 2007 emisă de pârât, după rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 362/A/2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, prin care Primarul Municipiului Vulcan a fost obligat să emită o altă decizie, prin care să se acorde reclamantului L.P. măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 303.417,29 lei, s-au acordat contestatorului măsuri reparatorii în echivalent bănesc, conform dispoziţiilor hotărârii menţionate.
Interpretarea contestatorului că pe lângă aceste despăgubiri băneşti dispoziţia atacată trebuia să cuprindă şi dispoziţia de restituire în natură a parcelelor identificate în dispozitivul sentinţei civile nr. 1234/2006 a Tribunalului Hunedoara este greşită, deoarece în considerentele deciziei arătate se arată că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii numai în echivalent bănesc, precizându-se clar că măsura restituirii în natură se va înlocui cu despăgubirea în echivalent bănesc.
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul prin sentinţa civilă nr. 1234/2006 a Tribunalului Hunedoara, dispoziţie menţinută prin Decizia Curţii de Apel Alba-Iulia, se arată că acestea nu pot face obiectul deciziei de restituire şi că pentru executarea acestora, reclamantul are titlu executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 59/A din 14 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei arătate, pentru motivele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Din verificarea motivelor contestaţiei formulate s-a constatat că reclamantul nu a solicitat modificarea deciziei în sensul nominalizării persoanei care să ducă la îndeplinirea dispoziţiei şi termenul în care aceasta va fi executată.
Dispoziţia Primarului Municipiului Vulcan a fost emisă în conformitate cu Decizia civilă nr. 362/A/2006 şi conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate din prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că Primarul nu s-a conformat dispozitivului deciziei deoarece, în loc să folosească cuvintele „se acordă suma de 303.417,29 lei plus 950 lei cheltuieli de judecată" a folosit cuvintele „propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc", ceea ce dă naştere la confuzii, fiind în contradicţie şi cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Instanţa, în hotărârea recurată, uzează de prevederile textului art. 26 din Legea nr. 10/2001,republicată, numai cu o astfel de prevedere nu este aplicabilă în cauză, întrucât apare mult în urma notificării adresată primarului.
În mod greşit instanţa se prevalează de prevederile art. 294 C. proc. civ., întrucât aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cauză, deoarece recurentul a solicitat ca primarul să fie obligat să se exprime corect, folosind cuvintele din textul Legii nr. 10/2001, înainte de republicare.
În susţinerea cererii de recurs a invocat cauza Matache şi alţii contra României pronunţată la 19 octombrie 2006 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, întrucât dispoziţia emisă a fost dată în aplicarea deciziei civile nr. 362/A/2006 a Curţii de Apel Craiova.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate, a deciziei C.E.D.O. invocate, precum şi a textelor de lege aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine cele ce urmează:
Prin dispoziţia nr. 1370 din 1 august 2007 emisă de Primarul Municipiului Vulcan, dată în executarea sentinţei civile nr. 1234 din 3 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 9655/2004, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 362 din 22 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosar nr. 2832/2006, prin care a fost obligat primarul de a emite o altă dispoziţie prin care să i se acorde reclamantului L.P. măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 303.417,29 lei, pentru imobilele ce au făcut obiectul dispoziţiilor nr. 1932 şi 1933 din 31 august 2004 şi 1378 din 4 noiembrie 2005, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru două imobile teren în suprafaţă de 1659 mp, respectiv 7784 mp care au făcut obiectul notificării nr. 270 din 9 noiembrie 2001, precum şi pentru imobilele construcţii care au făcut obiectul notificării nr. 16 din 20 septembrie 2005, în cuantumul stabilit în hotărârea judecătorească menţionată.
Dispoziţiei contestate îi sunt aplicabile dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii ei şi nu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în forma în vigoare la data depunerii notificării.
Ca atare, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit cărora „deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată…să propună acordarea de despăgubiri…".
Textul de lege este în concordanţă cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după analizarea dosarului şi după efectuarea expertizelor de specialitate este cea competentă să emită titlurile de despăgubire.
Drept urmare, susţinerea recurentului în sensul că trebuiau aplicate dispoziţiile legii în forma în vigoare la data notificării este nefondată, aşa încât critica urmează a fi respinsă.
Recurentul invocă drept motiv de modificare şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără a indica însă care este actul juridic dedus judecăţii a cărei natură şi înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic a fost interpretat greşit de instanţa de judecată.
Astfel cum temeinic s-a reţinut de către ambele instanţe de fond, dispoziţia contestată a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Recurentul a invocat ca pertinente soluţionării cauzei şi cauza Matache şi alţii contra României de la 19 octombrie 2006, a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Decizia invocată nu are aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti .
În cauza de faţă, nu se pune problema neexecutării unei hotărâri judecătoreşti prin intermediul executorilor judecătoreşti, ci doar aceea dacă dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii şi concordanţa acesteia cu dispozitivul sentinţei civile mai sus amintite.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.P. împotriva deciziei nr. 59/A din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6692/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6523/2007. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
