ICCJ. Decizia nr. 6687/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6687
Dosar nr. 2156/1/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 3 februarie 2003, reclamanta C.P. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii şi Consiliul local al Municipiului Câmpina, să oblige pârâţii a-i restitui în deplină proprietate imobilul situat în Câmpina, cunoscut sub denumirea de „Castelul Ştirbei", precum şi alte două construcţii împreună cu terenurile aferente, situate în Câmpina.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că este îndreptăţită la restituirea acestor imobile, în calitate de strănepoată a lui Ş.V. şi fiică, prin recunoaştere, a lui B.Ş.
Investit cu soluţinarea litigiului, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 94 din 5 februarie 2004, a admis excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, pe cale de consecinţă respingând acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin sentinţa nr. 747 din 6 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată de reclamanta C.P., într-un litigiu având acelaşi obiect, cauză şi aceleaşi părţi.
Or, în prezenta cauză, reclamanta reiterează aceleaşi cereri ca cele formulate în dosarul nr. 9414/2002 al Tribunalului Prahova.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 434 din 13 decembrie 2006, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În cauză a declarat recurs în termen legal, reclamanta C.P. care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit au reţinut instanţele că, în cauză, operează autoritatea lucrului judecat, în condiţiile în care nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ. şi ale art. 166 C. proc. civ.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Una din cele mai importante excepţii de procedură, excepţia puterii lucrului judecat, reglementată ca atare în art. 166 C. proc. civ. şi respectiv art. 1201 C. civ., este o excepţie de fond, peremtorie şi absolută.
Elementele care structurează lucrul judecat şi care-i determină efectele rezultă din dispoziţiile art. 1201 C. civ., text ce se referă la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, potrivit acestui text „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate".
În speţă, aşa cum corect au reţinut instanţele, sentinţa nr. 747 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia nr. 45 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin Decizia nr. 6770 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată în susţinerea excepţiei autorităţii lucrului judecat, a avut acelaşi obiect, respectiv revendicarea imobilelor din Câmpina, litigiul purtându-se între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate procesuală, fundamentul juridic al cererii (cauze) fiind de asemenea identic (f. 14 dosar nr. 1747/2003 al Tribunalului Prahova, secţia civilă).
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.P. împotriva deciziei nr. 434 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6736/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6345/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
