ICCJ. Decizia nr. 6736/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6736
Dosar nr. 8405/1/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1424 din 5 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2446/2005, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.M., dispunând următoarele:
„Anulează dispoziţia nr. 209 din 21 martie 2005 emisă de primarul municipiului Alba Iulia, de respingere a notificării nr. 4453/2001. Constată că imobilul înscris în C.F. 3821 Alba Iulia, nr. top. 3655/3/2 în suprafaţă de 720 mp a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român. Dispune restituirea în natură a suprafeţei de 195 mp care nu este ocupată de construcţii, teren identificat în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T.N. Obligă pârâtul să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 195 mp şi dispune intabularea reclamantei asupra acestei suprafeţe. Constată că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri (…) pentru imobilul ocupat de construcţii (…) în suprafaţă de 525 mp. Obligă primarul municipiului Alba Iulia să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi să emită o dispoziţie în acest sens. Respinge cererea (…) împotriva pârâţilor Consiliul Local Alba Iulia şi Prefectura judeţului Alba".
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, că imobilul a fost expropriat iar din suprafaţa expropriată, de 720 mp, o suprafaţă de 195 mp nu este ocupată de construcţii, putând fi restituită în natură, pentru diferenţa de teren reclamanta fiind îndreptăţită la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de primarul municipiului Alba Iulia potrivit deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Motivele invocate de apelant, referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, a greşitei interpretări şi aplicări a art. 11 din Legea nr. 10/2001 (suprafaţă de 195 mp teren, pentru care s-a dispus restituirea în natură, nu este liberă; scopul pentru care a operat exproprierea ocupă funcţional întregul teren revendicat) şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei (nu reclamanta a formulat notificarea, ci antecesoarea acesteia în drepturi, S.E.), au fost înlăturate de către instanţa de apel, cu următoarea argumentare:
- Dispoziţia contestată a fost emisă de primar în calitate de reprezentant al municipiului Alba Iulia, calitate pe care apelantul şi-o păstrează şi în etapa contencioasă, în cadrul contestaţiei formulate împotriva acestei dispoziţii.
- Raportul de expertiză întocmit în faţa primei instanţe nu evidenţiază că suprafaţa de 195 mp (neocupată de clădiri) ar fi afectată funcţional imobilelor edificate pe terenul expropriat, astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
- Reclamanta este moştenitoare a defunctei S.E., titulara notificării şi proprietară tabulară asupra imobilului anterior exproprierii, astfel că faţă de dispoziţiile legale care guvernează materia moştenirii, aceasta preia calitatea de persoană îndreptăţită a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 a antecesoarei ei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelantul primarul municipiului Alba Iulia, criticând-o ca fiind nelegală, în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
1. În litigiile reglementate de Legea nr. 10/2001, primarul nu are calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât, prin acţiunea introductivă, a fost chemat în judecată municipiul Alba Iulia, aspect neobservat de instanţe.
2. Instanţele anterioare au nesocotit dispoziţiile art. 11 alin. (4) ale Legii nr. 10/2001. Scopul pentru care a operat exproprierea imobilului înscris în C.F. nr. 3821 Alba Iulia nr.top. 3655/2 ocupă funcţional întreg terenul expropriat.
Din expertiza tehnică efectuată, rezultă cu certitudine veridicitatea aspectelor contestate, cele două instanţe ignorând atât starea de drept cât şi cea de fapt.
3. Reclamanta nu are calitate de persoană îndreptăţită la beneficiul legii, deoarece nu a formulat notificarea conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, deşi conform contractului de donaţie încheiat la 26 decembrie 1968 era proprietară, iar prin dispoziţia contestată s-a soluţionat notificarea formulată de S.E., nu P.M.
Examinând cu prioritate motivele de ordine publică prezentate şi sistematizate la pct. 1 şi 3, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
1. Conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
De asemenea, art. 26 alin. (4) din actul normativ analizat stabileşte, cu referire la procedura contestării în justiţie a dispoziţiilor emise potrivit art. 21 alin. (4), că „entitatea care a emis dispoziţia va decide, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluţiilor date de instanţele de judecată".
Legea specială de reparaţie conferă astfel primarilor calitate exclusivă de reprezentant legal, atât în faza administrativă cât şi în cea judiciară, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale.
Conform art. 87 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., persoanele juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, sunt citate în instanţă prin reprezentanţii lor legali, situaţie pe care o regăsim şi în cauza dedusă judecăţii.
Din perspectiva prevederilor legale menţionate, cât şi faţă de cuprinsul dispozitivului sentinţei pronunţate în primă instanţă, este evident că Primarul municipiului Alba Iulia nu a fost citat în proces şi obligat la măsurile indicate în dispozitivul hotărârii în nume propriu ci în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, deţinătoare a terenului în litigiu.
În consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive reiterată în recurs de primarul municipiului Alba Iulia este neîntemeiată.
3. Prin dispoziţia nr. 209 din 21 martie 2005, notificarea nr. 4453/2001, adresată de S.E. Primăriei Alba Iulia, a fost respinsă cu motivarea că „petenta nu este persoană îndreptăţită la beneficiul legii", în anexa Decretului nr. 512/1971" figurează ca şi expropriată P.M.", fiica petentei, care deţinea terenul în baza unui contract de donaţie întocmit sub semnătură privată.
Titulara notificării, S.E., fiind decedată la data emiterii dispoziţiei de respingere (data decesului, 13 iunie 2003), contestaţia a fost formulată de moştenitoarea legală a acesteia, reclamanta P.M., în patrimoniul căreia s-au transferat toate drepturile şi obligaţiile defunctei, ca efect al deschiderii succesiunii legale, inclusiv dreptul de a ataca în justiţie dispoziţia menţionată.
Reclamanta are astfel calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată.
În cadrul aceluiaşi motiv de recurs, se susţine că autoarea reclamantei, cea care a depus notificarea, nu avea calitatea de persoană îndreptăţită la beneficiul Legii nr. 10/2001, deoarece nu era proprietara imobilului la data exproprierii, susţinere, de asemenea, neîntemeiată.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că, în absenţa unor probe contrare, existenţa dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Deşi în anexa decretului de expropriere persoana individualizată în calitate de proprietar este P.M., care nu a depus notificare în termenul prevăzut de lege, iar la dosarul cauzei a fost depus contractul de donaţie încheiat la 26 decembrie 1968 între S.E., în calitate de donatoare şi fiica sa, reclamanta P.M., în calitate de donatară, în cauză s-a făcut proba contrară, în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului expropriat aparţinea numitei S.E.
Dreptul de proprietate al titularei notificării este confirmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 919/443 din 26 noiembrie 1960 de notariatul de Stat al Raionului Alba şi de extrasul de carte funciară (fila 23 dosar tribunal), conform căruia, la data preluării de către stat a motivului, dreptul de proprietate era intabulat pe numele S.E..
Contractul de donaţie invocat de recurent nu are relevanţa juridică preconizată de recurent, nefiind încheiat în formă autentică, cerinţă impusă sub sancţiunea nulităţii de art. 813 C. civ., şi nici înscris în cartea funciară (art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938).
Recursul este fondat în limita motivului care vizează nelegalitatea soluţiei de restituire a suprafeţei de 195 mp teren.
Conform raportului de expertiză întocmită în primă instanţă, terenul în suprafaţă de 195 mp, neocupat de construcţii, apreciat de instanţele anterioare a fi restituibil în natură, este alcătuit din două parcele notate de expert cu nr. 7 şi nr. 8, una în suprafaţă de 51 mp (nr. 7) şi cea de-a doua în suprafaţă de 144 mp (nr. 8).
Cu privire la parcela nr. 7 (51 mp) expertul precizează că se află „în faţa" blocului 10 A, a unui „magazin naturist şi cabinet medical" şi a unui „magazin auto"şi că din bloc spre teren „există făcută o uşă", iar în legătură cu parcela nr.8 (144 mp) arată că pe teren „se găsesc două cămine de canalizare notate C şi reţeaua subterană aferentă şi un cămin de apă notat A şi reţeaua subterană aferentă".
Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, sunt exceptate de la restituirea în natură nu numai terenurile ocupate integral de construcţii ci şi terenurile afectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane sau rurale, precum şi cele ocupate funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Cum suprafaţa de 195 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică (conducte subterane de canalizare, termoficare, apă) şi poziţionată în continuarea unor clădiri (bloc de locuinţe, magazine), făcând parte integrantă din ansamblurile de locuinţe în vederea realizării cărora a fost emis decretul de expropriere, restituirea în natură nu este posibilă, sub acest aspect sentinţa primei instanţe menţinută prin Decizia recurată, fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice Decizia, să admită apelul şi să schimbe în parte sentinţa, în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la restituirea în natură a suprafeţei de 195 mp şi la intabularea dreptului de proprietate, constatând că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru această suprafaţă de teren.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 87/A din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o modifică în sensul admiterii apelului.
Schimbă în parte sentinţa nr. 1424 din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Alba, secţia civilă, în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la restituirea în natură a 195 mp şi intabularea acestei suprafeţe de teren.
Constată îndreptăţirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă de teren de 720 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6687/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
