ICCJ. Decizia nr. 68/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 68.
Dosar nr. 5308/1/200.
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba, a fost admisă contestaţia formulată de B.C.H.W. în contradictoriu cu SC H. SA Bucureşti şi a fost anulată Decizia nr. 416 din 11 octombrie 2004 emisă de intimată.
S-a constatat că petiţionarul este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. Jina nr. top 6991 şi 6993 obligând intimata SC H. SA să emită dispoziţia de admitere a notificării în acest sens.
Celălalt capăt de cerere referitor la acordarea daunelor cominatorii a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut calitatea de proprietar al tatălui petentului şi legitimarea petentului, ca moştenitor, de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în privinţa imobilului în litigiu înscris în C.F. Jina aflat în prezent sub luciul de apă al lacului de acumulare.
În anul 1940, imobilul a fost preluat de stat, data la care s-a constatat existenţa pe teren a trei corpuri de clădire, respectiv două case de locuit şi o anexă gospodărească.
În anul 1944 imobilul a fost retrocedat fostului proprietar, antecesorul contestatorului, pentru ca apoi în 1948 să fie naţionalizat.
Instanţa de fond a concluzionat în raport de starea de fapt dovedită precum şi din faptul că ulterior naţionalizării construcţiile au fost utilizate ca mijloace de producţie ale fabricii de lăzi Sebeş, că imobilul solicitat prin notificare intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 chiar dacă este situat în extravilanul localităţii. Mai mult decât atât Legea nr. 10/2001 nu are un text expres care să interzică retrocedarea imobilelor situate în extravilanul localităţii.
Prin Decizia nr. 38 A din 15 februarie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile formulate de B.C.H.W. şi SC H. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1129 din 13 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Alba.
Reiterând motivarea instanţei de fond instanţa de apel precizează că art. 8 din Legea nr. 10/2001 invocat de societatea apelantă face referire la terenurile din extravilan fără construcţii.
Ori din probele administrate în cauză rezultă că pe acest teren existau cel puţin trei construcţii la data preluării, deşi acestea nu erau notate în Cartea Funciară.
Faptul că acestea nu erau notate în Cartea Funciară nu înseamnă că petiţionarul nu era îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent (restituirea în natură nemaifiind posibilă datorită faptului că terenul şi construcţiile se aflau sub apă).
Acesta a fost şi considerentul pentru care, neputându-se stabili valoarea construcţiilor în raport de mărime şi vechime nu s-au putut acorda măsurile reparatorii aferente acestora.
În recursul declarat, B.C.H.W., critica hotărârile pronunţate în cauză, precizând că îl prejudiciază deoarece se reţine îndreptăţirea sa la acordarea măsurilor reparatorii doar pentru imobilul înscris în C.F. Jina top 6991, 6992, 6993, fără a preciza că aceste măsuri reparatorii sunt datorate şi pentru construcţiile extratabulare, proprietatea antecesorului petentului, preluate de către stat.
SC H. SA Bucureşti prin sucursala H.C. Sebeş critică Decizia instanţei de apel care a renunţat să ia în consideraţie prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 1/2000, întrucât terenul în cauză se afla în extravilanul localităţii Jina, aspect probat prin adresa nr. 1565/2004 emisă de Primăria Comunei Jina Judeţul Sibiu.
Recursul declarat de SC H. SA Bucureşti prin sucursala H.C. Sebeş este întemeiat, iar al contestatorului nefondat.
Cu probele existente la dosar s-a atestat dreptul de proprietate al antecesorului contestatorului B.C.H.W. şi deci al acestuia în calitate de succesor asupra imobilului teren înscris în C.F. top 6991, 6992, 6993 aflat în extravilanul localităţii nu şi în privinţa construcţiilor pretins amplasate pe teren, atâta vreme cât acestea nu au fost notate în cartea funciară, notare care avea valoarea constitutivă a dreptului de proprietate.
În privinţa construcţiilor, motivările hotărârilor pronunţate în cauză sunt contradictorii, deoarece pe de o parte instanţele reţin existenţa lor şi dreptul de proprietate al contestatorului, exceptând terenul pe care erau amplasate de la incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte îi refuza contestatorului acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru simplul motiv că edificatele se află în prezent sun ape şi nu li se poate stabili valoarea acestora.
Este de natura evidenţei că în absenţa notării construcţiilor în C.F., contestatorul nu şi-a probat dreptul de proprietate asupra acestora, fapt pentru care acesta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în privinţa lor.
Toate criticile formulate în acest sens în recursul declarat de B.C.H.W. sunt neîntemeiate, considerent pentru care recursul declarat de acesta va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
Instanţa de fond şi apoi aceea de apel nu au luat în considerare prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 6.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor şi al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere.
Din interpretarea textului de referinţă se reţine ca exceptarea de la incidenţa Legii nr. 10/2001 a terenurilor la care se referă art. 8 decurge din amplasarea lor în extravilan, fără distincţie dacă sunt cu sau fără construcţii, reconstituirea dreptului de proprietate operând în temeiul altor prevederi legale, respectiv Legea 18/1991 şi Legea nr. 1/2000.
Aşa fiind greşit instanţele de fond şi apoi aceea de apel au concluzionat incidenţa în cauză a dispoziţiunilor Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În raport de considerentele de mai sus, recursul declarat de SC H. SA Bucureşti prin sucursala H.C. Sebeş, împotriva deciziei 38/A din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia va fi admis în temeiul art. 314 C. proc. civ.
Casându-se Decizia şi sentinţa nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba; pe fond contestaţia declarată de B.C.H.W. împotriva deciziei 416 din 11 octombrie 2004 a SC H. SA Bucureşti va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei SC H. SA Bucureşti prin sucursala H.C. Sebeş, declarat împotriva deciziei nr. 38/A din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1129 din 13 iulie 2005 a Tribunalului Alba şi pe fond respinge contestaţia împotriva deciziei nr. 416 din 11 octombrie 2004 a SC H. SA Bucureşti.
Respinge recursul declarat de reclamantul B.C.H.W. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 35/2007. Civil → |
|---|
