ICCJ. Decizia nr. 35/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 35.
Dosar nr. 22867/2/200.
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2004, petiţionara N.O.I.S.N.J. , prin avocat M.G.P. şi avocat N.C., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatele P.E. SA şi S.N.P. P. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se recunoască pe teritoriul României şi să se dispună încuviinţarea executării Sentinţei Arbitrale Parţiale a Curţii Internaţionale de Arbitraj din Paris, din 14 septembrie 2001, a Sentinţei Arbitrale Parţiale a aceleiaşi curţi din 25 aprilie 2002 şi a Sentinţei Arbitrale Definitive privind Costurile a Curţii Internaţionale de Arbitraj din Paris din 13 ianuarie 2003.
În drept petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 105/1992, art. 370-3703 C. proc. civ. şi pe Regulile de arbitraj ale Curţii Internaţionale de Arbitraj din Paris.
Prin sentinţa nr. 1018 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia invocată de P.E. SA şi a respins cererea formulată de reclamanta N.O.I.S.N.J., constatând lipsa calităţii de reprezentant valabil îndreptăţit pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţei a declarat apel reclamantul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 113/2005 (nr. nou 1004/2005).
Prin cererea înregistrată la nr. 2403/2005 la 27 aprilie pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul a formulat o cerere în contradictoriu cu acelaşi pârât având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect cu cea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, iar prin încheierea din şedinţa publică din 13 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 2403/2005, s-a admis excepţia de litispendenţă, invocată în cauză, privind pe reclamanta N.O.I.S.N.J., în contradictoriu cu pârâţii SC P.E. SA şi S.N.P. P. SA şi s-a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că acţiunea comercială formulată de reclamantă are ca obiect recunoaştere şi executare hotărâre străină.
La acest dosar s-a ataşat dosarul nr. 113/2005 (număr nou 1004/2/2005), iar la termenul de judecată din 23 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a dispus conexarea dosarului nr. nou 1004/2/2005 (nr. 113/2005) la dosarul nr. 22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005) constatând că sunt întrunite dispoziţiile art. 164 C. proc. civ.
La acelaşi termen, din 23 martie 2006, apărătorul reclamantei a învederat instanţei că sumele datorate au fost achitate de către una din pârâte, iar cererea de exequator şi cererea de apel formulată împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, sunt lipsite de interes.
De asemenea, s-a susţinut că, deşi debitul a fost achitat, culpa procesuală aparţine pârâtelor, dovadă fiind obligarea acestora, în subsidiar, la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens dovezile necesare.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia invocată în sensul că s-a constatat lipsa de interes a cererii de exequator şi a apelului cu acelaşi obiect; a respins cererea de exequator şi apelul, ambele formulate de reclamanta N.O.I.S.O.J., împotriva sentinţei civile nr.1018 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, în dosarul 1185/2004 şi a respins ca nefondate, cererile privind cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că faţă de poziţia părţilor, în urma achitării debitului, excepţia lipsei de interes a cererii de exequator şi a apelului cu acelaşi obiect este întemeiată, urmând a se dispune respingerea acestora, în consecinţă.
În ceea ce priveşte cererea referitoare la plata cheltuielilor de judecată, art. 274 C. proc. civ., prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 275 C. proc. civ. prevede că „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Dispoziţiile art. 134 C. proc. civ., prevăd că, „este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile legal citate, pot pune concluzii" şi faţă de aceste prevederi legale, s-a constatat că prima zi de înfăţişare a fost la data de 23 martie 2006, când s-a judecat cauza în fond, deoarece la termenele anterioare, 29 septembrie 2005, 24 noiembrie 2005 şi 9 februarie 2006, s-a solicitat fie amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, fie acordarea unui termen pentru discutarea conexării celor două dosare.
Faţă de această situaţie şi în raport de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată", s-a dispus respingerea cererilor privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta N.I.S.A.N.S. criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestor motive s-au arătat următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., hotărârea este nelegală, deoarece instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Potrivit art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 247/2005, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar, în speţă, completul, care a pronunţat hotărârea recurată, a fost format dintr-un judecător şi grefier.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a art. 275 C. proc. civ., deoarece acest text de lege este aplicabil numai litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere.
În cadrul procedurii de recunoaştere şi încuviinţare a executării unei hotărâri (arbitrale) străine, debitorul nu mai poate fi pus în întârziere şi nici nu mai poate fi vorba despre recunoaşterea datoriei de către acesta.
Pentru a fi aplicabil art. 275 C. proc. civ., recunoaşterea datoriei trebuie făcută la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe.
Nu poate fi vorba despre o „recunoaştere a debitului de către un debitor" după ce o autoritate, tribunalul arbitral, l-a obligat printr-o hotărâre definitivă la plata debitului către creditorul reclamant.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală şi chiar dacă reclamantului i s-a respins cererea, acesta nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea procesului a fost determinată de atitudinea pârâtului, care nu şi-a executat obligaţiile la timp.
De asemenea, instanţa a încălcat prevederile art. 164 C. proc. civ., atunci când a conexat dosarul nr. 113/2005 al Curţii de Apel Bucureşti la dosarul 2385/2005 al Tribunalului Bucureşti, deoarece prima instanţă investită a fost Curtea de Apel Bucureşti, pe rolul căreia a existat dosarul 113/2005.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, instanţa constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".
Dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., sancţionează încălcarea de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, a dispoziţiilor legale privind compunerea completului de judecată din numărul de judecători prevăzut de lege.
În speţă, prin încheierea din 13 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, în temeiul art. 163 C. proc. civ., s-a admis excepţia de litispendenţă invocată, în cauză, de pârâtă prin întâmpinare, constatându-se că faţă de caracterul devolutiv al apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, şi faţă de tripla identitate prevăzută de art. 163 C. proc. civ., de părţi obiect şi cauză, Curtea de Apel Bucureşti este competentă cu soluţionarea litigiului.
În consecinţă s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţă la care era pendinte apelul declarat împotriva sentinţei 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a .
La termenul din 23 martie 2006, Curtea a constatat întrunite cerinţele art. 164 C. proc. civ. şi a dispus conexarea dosarului nr. 1004/2/2005 (nr. vechi 113/2005) la dosarul 22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005).
Excepţia de litispendenţă poate fi ridicată de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.
Dacă excepţia este primită, aşa cum a fost cazul în speţă, prin încheierea din 30 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, dosarul se trimite instanţei cu grad mai înalt, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, spre soluţionare.
În această situaţie, cauza se soluţionează de instanţa superioară, Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de instanţă de apel şi în complet alcătuit ca instanţă de apel.
Hotărârea, ce constituie obiectul prezentului recurs, prin care a fost soluţionat şi apelul a fost, însă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în complet constituit ca instanţa de fond, cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit cărora „apelurile se judecă în complet format din 2 judecători", aşa cum rezultă din dispozitivul hotărârii întocmit cu ocazia dezbaterilor, fila 2 verso, dosar nr. 2385/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, cât şi din dispozitivul sentinţei recurate.
Normele legale referitoare la compunerea instanţei de judecată au caracter imperativ, astfel încât acest motiv de recurs poate fi invocat de orice parte şi oricând, chiar după expirarea termenului privind motivarea recursului, instanţa putând să invoce, din oficiu, acest motiv de recurs.
Hotărârea pronunţată cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată este lovită de nulitate absolută.
În consecinţă, faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa va admite recursul, iar potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel, fără a se analiza celelalte critici.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa va ţine seama de toate mijloacele de apărare invocate de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.I.S.A.N.S. (N.J.) împotriva sentinţei nr. 12 din 23 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează sentinţa şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 35/2007. Civil → |
|---|
