ICCJ. Decizia nr. 7217/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7217
Dosar nr.3480/30/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2248 din 29 octombrie 2007 Tribunalul Timiş a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii V.K.A., V.M.C.A. şi V.K. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara şi a obligat pârâţii să emită dispoziţia de admitere/respingere a cererii de restituire în natură a imobilului din Timişoara.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului ca efect al naţionalizării prin Decretul 92/1950, de la foştii proprietari V.C.S. şi V.C.
Reclamanţii au formulat notificările în termenul legal, însă unitatea deţinătoare, respectiv pârâţii din cauză, nu a emis dispoziţia motivată.
împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara în motivarea căruia au arătat că au invocat excepţia prematurităţii acţiunii întrucât reclamanţii nu au completat dosarul administrativ cu actele solicitate, iar prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei. Deşi au solicitat notificatorilor completarea dosarului administrativ cu o declaraţie olografă pentru dreptul de folosinţă asupra terenului ce se restituie în natură şi cu o declaraţie olografă din care să rezulte dacă deţin, sau nu, o locuinţă cu chirie în Timişoara, notificatorii nu au răspuns acestei solicitări.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 61 din 11 martie 2008 a respins apelul reţinând că unitatea deţinătoare era obligată să se pronunţe asupra notificării în termen de 60 de zile. Cât priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, prima instanţă, prin soluţia adoptată, a apreciat implicit că cererea nu este prematură.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care au susţinut că în mod greşit a fost respinsă critica privitoare la nepronunţarea asupra excepţiei prematurităţii acţiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 25 alin. (1) după modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare este obligată să emită Decizia/dispoziţia motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referinţă pentru îndeplinirea acestei obligaţii, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptăţite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deşi, iniţial, nu s-a prevăzut nici o altă obligaţie, în sarcina unităţii deţinătoare sau a persoanei îndreptăţite, de a verifica suficienţa materialului probator al dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor, Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deţinătoare, obligaţia de a comunica în scris celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În speţă, pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara nu şi-au îndeplinit obligaţia de a emite dispoziţia motivată, prejudicind interesul legal al persoanelor îndreptăţite.
În contextul prezentat, obligaţia de a emite dispoziţia motivată nu poate fi prematură întrucât scopul Legii 10/2001 este de a da posibilitatea efectivă persoanelor îndreptăţite să beneficieze de măsurile pe care le prevede, iar pentru aceasta recurenţii trebuie să răspundă la notificare.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara împotriva deciziei nr. 61 din 11 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă recurenţii la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7295/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 714/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
