ICCJ. Decizia nr. 7295/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7295
Dosar nr. 3496/99/2007
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2007, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Iaşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 861 din 14 mai 2007 emisă de pârât şi să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 174 mp teren, situat în Iaşi,şi acordarea de despăgubiri pentru toate imobilele construcţii demolate care s-au aflat la adresa menţionată la data preluării imobilului de către stat.
Prin sentinţa civilă nr. 2093 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea reclamantului cu următoarea motivare:
Reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Imobilul din str. A. nr. 5 a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 57/1985, locuinţa a fost demolată, iar pe amplasamentul fostei proprietăţi se află în prezent căi de acces auto şi pietonale, ceea ce face imposibilă restituirea în natură a terenului.
Prin Decizia nr. 48 din 21 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 1255 din 17 septembrie 2001, B.A. şi B.S. au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 despăgubiri băneşti pentru imobilele construcţii demolate situate în Iaşi,şi pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 174 mp, ce nu a fost restituită în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, deşi suprafaţa a fost preluată pentru efectuarea lucrărilor de lărgire a străzii A. şi amenajarea unui trotuar.
Întrucât reclamantul B.A., alături de B.S., au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite conform art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum şi a preluării abuzive de către stat a imobilului în baza Decretului de expropriere nr. 57/1985, s-a emis dispoziţia nr. 861 din 14 mai 2007, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat pentru imobilul construcţie demolată şi teren în suprafaţă de 174 mp.
Reclamantul a contestat la instanţa de fond dispoziţia, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 174 mp întrucât este liber.
În mod judicios prima instanţă a reţinut că acest teren nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de căi de acces auto şi pietonal, iar locuinţa a fost demolată.
În legătură cu solicitarea reclamantului privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 630 mp, situat în Iaşi, str. A. nr. 5, aceasta nu poate fi primită întrucât contravine dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Atât prin notificare cât şi prin acţiunea de învestire a instanţei, reclamantul a formulat cerere doar în legătură cu terenul în suprafaţă de 174 mp şi construcţiile care au fost demolate.
Solicitarea apelantului făcută direct în apel pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea care a făcut obiectul judecăţii în primă instanţă este contrară dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a structura şi dezvolta separat cele două motive invocate.
După ce prezintă istoricul notificării înregistrate la data de 17 septembrie 2001, recurentul arată că, întrucât nu i s-a răspuns timp de 6 ani la notificare, s-a adresat Prefecturii Iaşi cu solicitarea de a i se restitui întreaga suprafaţă de teren restantă de 630 mp, iar Prefectura i-a comunicat că cererea a fost transmisă Primăriei municipiului Iaşi spre competentă soluţionare.
Recurentul precizează că în suprafaţa de 630 mp sunt incluşi cei 174 mp solicitaţi prin notificare.
Recurentul mai susţine că sentinţa tribunalului este nemotivată şi a fost dată cu interpretarea eronată a probelor, arătând în continuare cum trebuiau interpretate în opinia sa, înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce priveşte hotărârea instanţei de apel, recurentul susţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., pe care s-a întemeiat această hotărâre, deoarece suprafaţa de 630 mp a fost cerută încă de la prima instanţă.
Recurentul a depus ulterior o serie de precizări referitoare la situaţia de fapt, precum şi în copie actele pe care şi-a întemeiat acţiunea.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul recursului nu îl poate forma decât Decizia instanţei de apel şi nu sentinţa tribunalului, a cărei temeinicie şi legalitate pot fi contestate pe calea de atac a apelului.
Criticile formulate împotriva sentinţei în calea de atac a recursului, referitoare la pretinsa nemotivare a sentinţei şi la greşita interpretare a probelor, sunt inadmisibile şi nu vor fi analizate.
Nici situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, pe baza reevaluării probatoriului administrat, nu poate face obiect de analiză a instanţei de recurs, în condiţiile în care art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permitea o astfel de reevaluare, a fost abrogat anterior pronunţării deciziei recurate.
Pe baza situaţiei de fapt reţinute, curtea de apel a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că în această fază procesuală nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul a formulat notificare pentru o suprafaţă de teren de 174 mp, solicitând restituirea în natură a acesteia, alături de măsurile reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate.
Aceeaşi suprafaţă de teren a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum rezultă din conţinutul acesteia, motiv pentru care nu se putea pretinde direct în apel ca instanţa să se pronunţe asupra cererii de restituire în natură a unei suprafeţe de 630 mp, care o include pe cea de 174 mp, cum însuşi reclamantul recunoaşte.
Faptul că, după formularea notificării în legătură cu care s-a emis dispoziţia contestată, reclamantul s-ar fi adresat cu o nouă cerere Prefecturii Iaşi pentru suprafaţa de 630 mp teren, nu-l îndreptăţeşte pe acesta ca în calea de atac a apelului să solicite măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de teren.
Având în vedere că dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. au fost corect aplicate de către instanţa de apel, critica recurentului pe acest aspect, care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este neîntemeiat.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 48 din 21 martie2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7399/2007. Civil - | ICCJ. Decizia nr. 7217/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
