ICCJ. Decizia nr. 7238/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7238
Dosar nr. 707/91/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 martie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul S.(N.)S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani, arătând că acesta a fost returnat din Italia la data de 23 noiembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Reclamanta a invocat în drept prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora se poate dispune această măsură împotriva persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie şi ale art. 52, potrivit cărora măsura dispusă trebuie să se refere la toate statele Uniunii Europene.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 29 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta a fost returnată din Italia la data de 23 noiembrie 2006.
Potrivit art. 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Având în vedere dispoziţiile menţionate, instanţa a apreciat că măsura restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie nu se impune raportat la temeiul pentru care a fost returnată pârâtul.
Aceasta cu atât mai mult cu cât de la data de 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, pe teritoriul acestor state putându-se circula în mod liber, principii cuprinse în dreptul comunitar.
Prin Decizia civilă nr. 223 A din 23 mai 2007 Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
Din dispoziţiile Legii nr. 248/2005, art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) rezultă că singura condiţie necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate, este aceea a returnării cetăţeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.
Prin urmare, legea nu condiţionează instituirea restricţiei decât cu returnare prin acordul de readmisie nu şi de verificarea procedurii şi a condiţiilor în care s-a dispus returnarea, precum şi a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
A mai susţinut, în esenţă, că de la data de 1 ianuarie 2007 dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 şi-au încetat aplicabilitatea aşa încât, măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie se impune a fi dispusă conform dispoziţiilor art. 38 lit. a) din această lege doar cu privire la statul din care pârâtul a fost returnat.
A mai susţinut reclamanta că această măsură nu contravine normelor constituţionale şi instrumentelor internaţionale privind dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
La data de 1 ianuarie 2007 când România a aderat la Uniunea Europeană, dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate şi-au încetat aplicabilitatea.
Referitor la prevederile art. 38 lit. a) din acelaşi act normativ, conform cărora restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, în mod just instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a reţinut că aceste prevederi legale nu sunt în concordanţă cu Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Comitetului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Singura condiţie impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat.
Or, în conformitate cu normele comunitare, instituite prin Directiva CE nr. 38/2004, limitarea exerciţiului dreptului fundamental al cetăţenilor statelor membre la libera circulaţie poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării.
Aceste norme au fost transpuse în legislaţia română prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiul Economic European.
Cetăţenilor români, deveniţi la data de 1 ianuarie 2007 cetăţeni europeni, nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene în ce priveşte limitările aduse exercitării dreptului la libera circulaţie în spaţiul european.
Interpretând dispoziţiile cuprinse în actele normative menţionate în raport cu prevederile art. 20 din Constituţia României, în mod just instanţele de fond şi de apel au apreciat că dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor români în statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv statul de unde a fost returnat în baza unui acord de readmisie, nu poate fi restrâns decât în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004.
În speţă, singurul motiv invocat de reclamantă a fost returnarea pârâtului din Italia la data de 23 noiembrie 2006.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând că în mod just instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe de respingere a cererii de restrângere a exercitării dreptului pârâtei la libera circulaţie pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, împotriva deciziei civile nr. 223 A din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7145/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7142/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
