ICCJ. Decizia nr. 7587/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7587

Dosar nr. 2740/3/2007

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 februarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a chemat-o în judecată pe pârâta R.F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i restrângă pârâtei dreptul la liberă circulaţie în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 434 din 22 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Italia, pe motiv că aceasta a fost returnată în România pe baza acordului de readmisie dintre cele două state, dar nu a produs nicio probă concludentă cu privire la conduita pârâtei, din care să reiasă că încălcarea condiţiilor impuse de legea străină ar constitui o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă în ceea ce priveşte interesul fundamental al societăţii.

Existenţa acordului bilateral de readmisie impune statului român doar obligaţia de a readmite pe teritoriul său pe cetăţenii români expulzaţi de către celălalt stat parte la acord, dar nu justifică, în lipsa altor dovezi, luarea unor măsuri de restrângere a libertăţii de circulaţie a persoanelor returnate.

Prin Decizia civilă nr. 392A din 7 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:

Din declaraţia pârâtei, depusă la dosar, reiese că aceasta a ieşit legal din ţară, cu paşaport valabil, la data de 11 octombrie 2005, având ca destinaţie Italia, unde a găsit de lucru timp de un an, la un cetăţean în vârstă.

La data de 6 noiembrie 2006 a fost reţinută de poliţia italiană, deoarece îşi pierduse paşaportul în condiţii necunoscute în cursul anului 2005; i s-a cerut să părăsească teritoriul Italiei, fără a fi judecată şi condamnată în acest stat.

Dreptul la liberă circulaţie este un drept fundamental al persoanei, fiind garantat prin art. 25 din Constituţia României şi prin art. 18 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene şi art. 4 din Directiva 2004/38/CE.

Excepţiile de la această regulă se regăsesc deopotrivă în art. 38 şi art. 39 din Legea internă nr. 248/2005, dar şi în legislaţia comunitară, respectiv în art. 27 din Directiva 2004/38/CE.

Norma comunitară prevede limitativ doar trei situaţii în care statul ar putea să restrângă dreptul la liberă circulaţie al persoanelor, respectiv afectarea ordinii publice, a siguranţei publice sau a sănătăţii publice.

Respectând principiul inaplicabilităţii normelor dreptului naţional contrare dreptului comunitar şi principiul supremaţiei celui din urmă, curtea de apel a concluzionat că restrângerea dreptului la liberă circulaţie nu se poate face decât pentru unul din motivele prevăzute în norma comunitară.

Or, simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute de legea italiană referitoare la dreptul la şedere pe teritoriul acestui stat nu poate fi circumscrisă excepţiilor care ar putea justifica restrângerea dreptului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea cererii, recurenta arată că pârâta a fost returnată din Italia la data de 14 noiembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin Legea nr. 173/1997, care în art. 1 pct. 1, prevede că fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părţi contractante şi fără formalităţi, orice persoană care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru intrare sau nu mai întruneşte cerinţele pentru şederea pe teritoriul părţii contractante.

Măsura prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie, respectiv apărarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere că problema migraţiei ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan extern, cât şi pe plan intern.

Astfel, nu se poate susţine că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încalcă prevederile din Constituţie sau din alte instrumente juridice internaţionale, cum ar fi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sau Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005, prin care s-a negociat o perioadă de tranziţie de 2 până la 7 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2007, astfel că unele state membre pot continua să aplice restricţii pentru cetăţenii noilor state.

Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.

Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Curtea de apel a reţinut că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de dreptul comunitar, aplicabil şi în România de la data de 1 ianuarie 2007, când aceasta a devenit membră a Uniunii Europene; totodată, a reţinut că acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.

Curtea de apel nu a reţinut că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie a persoanelor care au fost returnate în baza unui acord de readmisie este în sine contrară Constituţiei sau altor instrumente juridice referitoare la dreptul la liberă circulaţie, ci doar că returnarea unei persoane în baza unui astfel de acord nu este suficientă pentru justificarea măsurii solicitate de reclamantă.

Într-adevăr, simpla returnare a pârâtului din Italia la data de 14 noiembrie 2006 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la libera circulaţie în acest stat al Uniunii Europene.

Deşi potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetăţeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiţie suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie a respectivului cetăţean, o asemenea interpretare şi aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE, care prevede că o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.

Or, în speţă, chiar dacă instanţa nu poate cenzura măsura returnării pârâtei din Italia, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a învederat şi nu a dovedit prin ce ar ameninţa conduita acestuia una din valorile mai sus menţionate.

Dobândind statutul de ţară membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.

Or, dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităţilor europene, precum şi prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului.

Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, mărginindu-se să invoce un interes de ordin general, referitor la obiectivul stopării migraţiei ilegale, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 392 din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7587/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs