ICCJ. Decizia nr. 7600/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7600
Dosar nr. 6073/2/2007
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 25 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului Bucureşti şi a fost respinsă acţiunea reclamantelor P.F. şi M.R. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului Bucureşti ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor G.C. şi G.E. şi a fost respinsă cererea de intervenţie ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
A fost admisă în parte acţiunea promovată de reclamante în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti şi s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 1056 din 8 iunie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în privinţa întinderii suprafeţei de teren aferente construcţiei şi a suprafeţei spaţiului aflat la subsolul imobilului.
A fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură în favoarea reclamantelor pentru o suprafaţă de teren aferentă construcţiei de 224,54 mp şi o suprafaţă totală a spaţiului situat la subsolul imobilului din Bucureşti, de 51,68 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
S-a reţinut în esenţă că, în curtea imobilului există o suprafaţă de teren liberă de 30,60 mp, iar în privinţa construcţiei, la subsolul imobilului există suprafaţa de 32,83 mp teren liber, suprafeţe ce nu au fost retrocedate reclamantelor.
Prin Decizia nr. 18A din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelurile declarate de pârâtă şi intervenienţi, reţinând că hotărârea apelată este legală şi temeinică în raport cu obiectul pricinii.
A mai reţinut instanţa de apel că, din expertiza efectuată în cauză rezultă că suprafaţa nerestituită de teren situată în curtea imobilului este de 30,60 mp, iar cea din subsolul imobilului este de 32,83 mp.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Înalta Curte a reţinut că prin apelul promovat de pârâtă a fost criticată hotărârea instanţei de fond pe motivul că nu a soluţionat cauza, având în vedere numai rapoartele de expertiză, fără a le corobora cu celelalte probe administrate, respectiv cele patru contracte de vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobil cu suprafeţele de teren aferente, stabilite în concret şi care totalizează 230,6 mp, astfel concluzionându-se că nu ar fi putut fi restituite în natură, în măsura în care se verifică acest calcul.
S-a apreciat că prin hotărârea apelată nu au fost analizate toate motivele de apel şi s-a concluzionat că nu s-a cercetat fondul cauzei, Decizia fiind casată şi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe în raport de criticile formulate de apelanta Primăria Municipiului Bucureşti, acestea au fost reţinute ca nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la apelurile declarate de intervenienţi, analizate din perspectiva prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că nu au fost motivate, s-a reţinut că soluţia primei instanţe este corectă în raport cu obiectul cererii introductive.
Instanţa a fost investită cu o cerere de modificare a unei dispoziţii de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţie susceptibilă de a fi contestată exclusiv de persoanele îndreptăţite, acestea fiind singurele interesate în realizarea drepturilor lor şi protejarea intereselor legitime în legătură cu aceste drepturi pe calea legii speciale.
Pe de altă parte, corect s-a reţinut, că cererea de intervenţie în interes personal formulată de intervenientii G.T.L. şi G.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care cei doi nu au dobândit calitatea de parte în proces.
În legătură cu apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, curtea de apel a reţinut că soluţia primei instanţe a fost păstrată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, chiar şi în urma analizei menţiunilor existente în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobilul în litigiu, cu referire la suprafeţele de teren aferente şi la spaţiile asupra cărora dobânditorii au un drept de folosinţă comună.
În ceea ce priveşte suprafeţele de teren aferente apartamentelor înstrăinate, s-a reţinut că acestea reprezintă cote-părţi din terenul aferent întregii construcţii şi au fost avute în vedere, deopotrivă şi cu ocazia întocmirii expertizelor dispuse în faza procesuală a fondului. Astfel, constatările expertizei tehnice în specialitatea construcţii civile s-a reţinut a fi în sensul că, din însumarea suprafeţelor utile, rară a se lua în considerare părţile comune, conform planului iniţial al subsolului, a rezultat o suprafaţă utilă totală de 103,08 mp; din totalul acestei suprafeţe au fost scăzute suprafeţele reprezentând garaj, încăperi situate la subsol şi a rezultat o suprafaţă liberă de 32,83 mp, calculele fiind realizate cu luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare, întocmite pentru spaţiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin coroborarea suprafeţelor de teren existente în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, cu constatările expertizei tehnice de specialitate întocmite în etapa procesuală a fondului, s-a constatat deopotrivă, că a fost corect calculată suprafaţa retrocedată în baza Legii nr. 10/2001, rezultată în urma diferenţei dintre suprafaţa totală a terenului şi suprafaţa construită.
De asemenea, s-a constatat că în curtea imobilului a rămas o suprafaţă liberă de teren de 30,60 mp rezultată din calcul, suprafeţele de teren aferente locuinţelor vândute fiind stabilite sub forma cotelor-indivize, prin raportare la suprafaţa construită şi nu la întregul teren aferent imobilului.
În raport de cele expuse, instanţa de apel a apreciat că în cuprinsul deciziei de restituire trebuie să figureze suprafeţele de teren libere şi neretrocedate, respectiv 30,60 mp teren situat în curtea imobilului şi 32,83 mp spaţiu existent în subsolul imobilului şi necuprins în niciunul dintre contractele de vânzare-cumpărare întocmite în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 726A din 15 noiembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi intervenienţii G.C., G.E., G.T.L. şi G.A. împotriva sentinţei nr. 306 din 25 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M.R., P.F. şi intimata-pârâtă Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, care invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că, greşit a fost respins apelul ca nefondat, în condiţiile în care din coroborarea tuturor probelor reiese cu certitudine că în cuprinsul dispoziţiei de restituire trebuie să figureze numai suprafeţele de teren libere şi neretrocedate, respectiv 30,60 mp şi 32,83 mp.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Corect a reţinut instanţa de apel în privinţa suprafeţelor de teren aferente apartamentelor înstrăinate că se impune a fi avută în vedere împrejurarea că ele reprezintă părţi din terenul aferent întregii construcţii, fiind avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză din cauză.
Pentru a se ajunge la stabilirea suprafeţelor de teren libere, prin constatările expertizei tehnice, s-a luat în calcul însumarea suprafeţelor utile fără părţile comune.
Avându-se în vedere planul iniţial al subsolului, s-a ajuns la o suprafaţă utilă totală de 103,08 mp, din care s-au scăzut încăperile situate la subsol şi suprafeţele cu destinaţie de garaj, rezultând o suprafaţă liberă de 32,83 mp.
La stabilirea acestei suprafeţe, s-a ţinut cont de contractele de vânzare-cumpărare întocmite pentru spaţiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-a mai avut în vedere că, în curtea imobilului a rămas liberă suprafaţa de 30,60 mp, ce a rezultat din calculul realizat prin stabilirea suprafeţelor de teren aferente locuinţelor vândute sub forma cotelor indivize, raportate la suprafaţa construită şi nu la întregul teren aferent imobilului.
Prin acest mod de calcul, coroborat cu toate probele administrate în cauză, s-a stabilit că în cuprinsul dispoziţiei de restituire, trebuie să figureze suprafeţele de teren libere şi neretrocedate, astfel: 30,60 mp teren, situat în curtea imobilului şi 32,83 mp teren existent în subsolul imobilului şi necuprins în contractele de vânzare-cumpărare ce s-au întocmit în cauză.
Faţă de aceste considerente, urmează ca recursul pârâtului să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 726A din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7594/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7382/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
