ICCJ. Decizia nr. 7739/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7739
Dosar nr. 3206/30/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3126/PI din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I.C.S. SA împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean Timiş, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Judeţean Timiş şi D.V.M.A.Z.L., instanţa reţinând lipsa calităţii procesuale a reclamantei.
Instanţa a reţinut că tribunalul este competent în soluţionarea pricinii, fiind atacată o decizie emisă în baza Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că doar persoana îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 poate ataca Decizia, respectiv dispoziţia de respingere a cererii de retrocedare în natură, având în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (3) din lege, or reclamanta nu justifică o atare calitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 267 din 17 mai 2007, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Timişoara.
Instanţa a reţinut, în principal, că un act ce face dovada persoanei îndreptăţite asupra imobilului are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, iar nulitatea acestui act poate fi invocată de un terţ ce se consideră vătămat prin emiterea lui în condiţiile dreptului comun, competenţa de soluţionare în primă instanţă revenind judecătoriei.
Pârâtul Consiliul Judeţean Timiş a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că acţiunile prin care terţii solicită anularea dispoziţiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 ar trebui judecate de instanţele competente să soluţioneze contestaţiile formulate de persoanele îndreptăţite cărora unitatea deţinătoare le-a respins cererile de restituire în natură.
Pârâtul-recurent consideră că Tribunalul Timiş este competent să soluţioneze în primă instanţă acţiunea.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele argumente.
În speţă, reclamanta are calitatea de terţ în raport atât cu emitentul, cât şi cu beneficiarii dispoziţiei de restituire în natură, care pretinde că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar. Ea a atacat în justiţie dispoziţia emisă de deţinătorul imobilului pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acţiuni în nulitate.
Pe de altă parte, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată Decizia, sau dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie a persoanei, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Având în vedere prevederea legală citată, competenţa materială de soluţionare a acţiunii în nulitate promovată de reclamantă, care invocă un drept propriu asupra aceluiaşi imobil, aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se găseşte nemişcătorul, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel este corectă şi legală, ea urmând a fi menţinută, prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Timiş împotriva deciziei nr. 267 din 17 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7609/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
