ICCJ. Decizia nr. 7609/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7609
Dosar nr. 290/59/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 290 din 27 iunie 2001 adresată Consiliului Local Timişoara, petenţii L.A. şi L.V., în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv în anul 1987, alcătuit din 1420 mp teren şi casă, iar în subsidiar, să le fie acordate despăgubiri pentru acest imobil situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 78257 Timişoara, venit din C.F. nr. 10060 Timişoara, construcţia fiind în prezent demolată.
Prin dispoziţia nr. 2087 din 29 august 2005, primarul municipiului Timişoara a respins notificarea cu motivarea că solicitanţii nu au dovedit calitatea de foşti proprietari ai imobilului solicitat. S-a reţinut prin menţionata dispoziţie că imobilul solicitat a fost proprietatea numiţilor L.N. şi B., că prin adresa nr. 2173 din 4 februarie 1987 a fostului Consiliu popular al municipiului Timişoara aceştia au fost înştiinţaţi că trebuie să demoleze construcţiile construite pe terenul din str. L. nr. 21, situat în afara perimetrului construibil al municipiului şi că autorii notificării au devenit proprietari ai terenului în suprafaţă de 1420 mp din str. L. nr. 21 prin cumpărare în anul 1992. Deşi autorilor notificării li s-a cerut să completeze dosarul cu documente din care să rezulte că au fost proprietarii unei clădiri pe parcela cu nr. top 25968/6 înscrisă în C.F. nr. 10060 Timişoara sau C.F. nr. 78257 Timişoara aceştia nu le-au depus, aşa încât, aceştia nu au dovedit calitatea de foşti proprietari ai imobilului solicitat.
Prin cererea înregistrată la data de 4 octombrie 2005 la Tribunalul Timiş, reclamanţii L.A. şi L.V., în contradictoriu cu municipiul Timişoara, au solicitat anularea dispoziţiei nr. 2087 din 29 august 2005 emisă de acesta şi să le fie acordate despăgubiri pentru construcţia demolată în anul 1987 ce a existat pe terenul de 1420 mp situat în Timişoara.
Ulterior, la data de 1 septembrie 2006 (fila 71 dosar fond), reclamanta L.A. precizează acţiunea, arătând că L.V. a decedat şi susţine că imobilul construcţie de a fost demolat deşi este notat diferit în unele înscrisuri cu nr. 11 şi 21, totuşi el provine din acelaşi nr. de top 25798 Timişoara, fiind adus din C.F. nr. 10060 Timişoara. Solicită acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, construcţie în care a locuit cu soţul său, L.V. şi cu părinţii acestuia L.N. şi L.B. până la demolare.
Fiind astfel investit, Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 2587/PI din 6 octombrie 2006, a respins acţiunea aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanta L.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, respectiv reclamanta L.A., ca moştenitoare a soţului său L.V., precum şi în nume propriu, nu a dovedit că imobilul construcţie proprietatea defuncţilor L.N. şi L.B. (părinţii lui L.V.) a fost preluat abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru a primi despăgubiri conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 158 A din 12 martie 2007 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta L.A. împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta şi soţul său L.V. sunt proprietarii bunului în suprafaţă de 1420 mp înscris în C.F. 78257 Timişoara, nr. top 25698/6, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26214 din 25 august 1992 la fostul notariat de Stat Timişoara şi că în speţă nu s-a făcut dovada preluării abuzive a construcţiilor ce ar fi existat pe acest teren şi care ar fi aparţinut defuncţilor L.N. şi L.B. (părinţii lui L.V.).
Faptul că o construcţie ce a aparţinut antecesorilor lui L.V. a fost demolată de către aceştia din dispoziţia Biroului Permanent al fostului Consiliu Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Timişoara pentru că a fost ridicată fără autorizaţie de construcţie în extravilanul localităţii Timişoara, nu echivalează cu o preluare abuzivă a construcţiilor în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta L.A., invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în mod greşit faptul că nu ar fi făcut dovada preluării abuzive a construcţiilor ce au existat pe terenul în suprafaţă de 1420 mp situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 78257 Timişoara şi care au aparţinut defuncţilor L.N. şi L.B. (părinţii defunctului său soţ L.V.), în condiţiile în care din adeverinţele nr. 2173 din 4 februarie 1987 şi nr. 14025 din 10 aprilie 1987 emise de Comitetul Executiv al fostului Consiliul Popular al Municipiului Timişoara aflate la filele 16 şi 17 din dosarul de fond rezultă că aceste construcţii au existat şi că ele au fost demolate în anul 1987 avându-se în vedere „programul de sistematizare a gospodăriilor situate în afara perimetrului construibil aprobat pentru anul 1987.
Cum aceste construcţii au existat şi au fost demolate din dispoziţia Biroului Permanent al fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Timişoara în anul 1987, în mod greşit instanţele au reţinut că acest fapt nu echivalează cu o preluare abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În speţă, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare.
Din testamentul autentificat sub nr. 6273 din 5 iunie 1967 la fostul Notariat de Stat al regiunii Banat-Timişoara (fila 83 dosar fond) rezultă că numita S.M., fostă U., a dispus ca pentru cazul încetării sale din viaţă imobilul înscris în C.F. nr. 10060 oraş Timişoara nr. top 25698 situat în Timişoara, să fie moştenit de L.V. şi L.A. (reclamanta şi soţul său) precum şi L.N. şi L.B. (părinţii lui L.V.), imobil compus din suprafaţa de 1420 mp.
Din adeverinţele nr. 2173 din 4 februarie 1987 li nr. 14035 din 10 aprilie 1987 eliberate de fostul Comitet executiv al Consiliului Popular al municipiului Timişoara (filele 16 şi 17 dosar fond) rezultă că în şedinţa din 14 ianuarie 1987 a Biroului permanent al Comitetului Executiv al Consiliului popular al municipiului Timişoara, având în vedere programul privind dezafectarea gospodăriilor situate în afara perimetrului localităţii, s-a aprobat demolarea construcţiei şi anexelor situate în Timişoara, fiind invitaţi L.N. şi L.B. (părinţii lui L.V.) să procedeze la demolare.
Rezultă, aşadar, că pe suprafaţa de teren de 1420 mp situată în Timişoara, înscrisă în C.F. cu nr. top 25698, adus din C.F. nr. 10060 Timişoara, a existat o construcţie, chiar dacă ea nu figurează intabulată în C.F.
Având în vedere înscrisurile menţionate, instanţa de apel avea obligaţia, conferită de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., de a lămuri situaţia juridică a construcţiei, respectiv dreptul de proprietate asupra acesteia, împrejurările în care ea a fost edificată şi de către cine precum şi dacă aceasta a format obiectul unei exproprieri, aspecte ce necesită verificări prin administrarea de noi probe.
În acest context apare ca nerelevantă cumpărarea suprafeţei de 1420 mp din Timişoara de către L.A. şi soţul său, L.V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26214 din 25 august 1992 la fostul Notariat de Stat Timişoara (fila 81 dosar fond).
Drept urmare, cum în speţă este necesară administrarea de noi probe, aşa cum s-a arătat, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie admis recursul reclamantei, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Cu prilejul rejudecării, reclamanta va depune la dosar şi sentinţa nr. 3982 la care face referire în acţiunea introductivă de instanţă (fila 2 dosar 9700/2005), sentinţă ce poate aduce lămuriri cu privire la situaţia juridică a imobilului în discuţie, dar şi a calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru construcţia demolată conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta L.A. împotriva deciziei nr. 158 A din 12 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7739/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7386/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
