ICCJ. Decizia nr. 7802/2007. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7802
Dosar nr. 3883/3/2007
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 290 din 27 februarie 2007 a admis cererea formulată de reclamanţii B.G., G.A. şi S.G., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi pe cale de consecinţă: pârâtul a fost obligat să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii formulate prin notificarea nr. 3193 din 6 noiembrie 2001, precum şi la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pârâtul nu şi-a onorat obligaţia legală de a soluţiona notificarea formulată de reclamanţi în termenul de 60 zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Acelaşi tribunal, de data aceasta prin sentinţa civilă nr. 773 din 29 mai 2007 a admis cererea formulată de reclamanţii B.G., G.A. şi S.G., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi pe cale de consecinţă: a dispus completarea sentinţei civile nr. 290 din 27 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii au solicitat în condiţiile art. 274 C. proc. civ. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa a omis să se pronunţe cu privire la această cerere. Că, la fila 7 din dosar există chitanţa care face dovada achitării de către reclamanţi a onorariului de avocat în cuantum de 600 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 812 din 5 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile formulate de apelantul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva celor două sentinţe civile, respectiv sentinţa civilă nr. 290 din 27 februarie 2007 şi sentinţa civilă nr. 773 din 29 mai 2007 ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B.G., G.A. şi S.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General avea obligaţia de a soluţiona notificarea formulată de reclamanţi în termenul de 60 zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, totuşi acesta nu a respectat dispoziţiile textului de lege menţionat.
De asemenea, s-a mai reţinut că, cererea pentru acordarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 600 RON formulată de reclamanţi este întemeiată deoarece pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a căzut în pretenţii conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 812 din 5 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 deoarece, în funcţie de depunerea actelor doveditoare de către persoana îndreptăţită poate fi soluţionată notificarea. În cauză reclamanţii nu au depus actele doveditoare înăuntrul termenului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
- În ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. Prin urmare, pârâtul nu are culpă procesuală.
Recursul nu este fondat.
Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 25 din legea republicată s-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare notificate obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
În speţă, reclamanţii au formulat notificarea nr. 3193 din 6 noiembrie 2001 pe care au adresat-o Primăriei Bucureşti, iar pârâta nu a soluţionat această cerere în termen de 60 zile de la înregistrare sau de la depunerea actelor.
Modalitatea de răspuns la notificare, cât şi termenul în care trebuie să aibă loc, sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare, pentru că altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Prin modalitatea în care a înţeles să răspundă notificării pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a adoptat o conduită culpabilă, prin care a afectat interesele reclamanţilor şi i-a lipsit de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de lege, ceea ce i-a îndreptăţit să se adreseze instanţei judecătoreşti, pe calea acţiunii utilizate, pentru a cere obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei motivate. O atare obligaţie decurge din Legea nr. 10/2001 şi face parte dintr-o procedură specială, instituită în mod imperativ.
Cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de apel în mod judicios a statuat că, pârâtul a căzut în pretenţii în condiţiile art. 274 C. proc. civ. şi în atare situaţie obligarea pârâtului la plata sumei de 600 RON faţă de reclamanţi a fost o măsură legală.
Pentru toate cele constatate Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 812 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru lipsa semnăturii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7712/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
