ICCJ. Decizia nr. 7825/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7825
Dosar nr. 2603/44//200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia civilă, reclamanta A.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC L. SA, anularea în parte a Dispoziţiei nr. 301 din 29 noiembrie 2005 emisă de intimată în sensul de a se dispune restituirea în natură către reclamantă a suprafeţei de teren de 7100 mp situat în Brăila.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că intimata a dispus restituirea către reclamantă doar a suprafeţei de 5000 mp teren deşi din actele de proprietate ale autorului reclamantei rezultă că acesta avea în proprietate 7100 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 311 din 28 aprilie 2006 Tribunalul Brăila, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că suprafaţa trecută în proprietatea statului a fost de 5000 mp şi construcţiile aferente, iar diferenţa de 2100 mp nu se regăseşte în patrimoniul pârâtei.
Pentru această diferenţă pretinsă de reclamantă nu există dovada trecerii în proprietatea statului şi nici în administrarea ulterioară de către pârâtă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 74 A din 14 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot şi a fost admisă contestaţia iar dispoziţia de restituire nr. 301/2005 a fost modificată în ceea ce priveşte suprafaţa de teren restituită şi anume 7100 mp în loc de 5000 mp.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că întreaga suprafaţă de teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1875/1946 a fost preluată de stat, parţial în baza Decretului de expropriere nr. 299/1949 şi diferenţa de 2100 mp fără titlu.
Legea nr. 10/2001 prevede, cu regim de principiu, prioritatea restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv iar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reprezintă doar o modalitate subsidiară de reparaţie.
Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat recurs critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:
La emiterea dispoziţiei 301 din 29 noiembrie 2005 au fost avute în vedere atât actele de proprietate ale autorului reclamantei cât şi actele de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu.
Prin Decretul de expropriere nr. 299/949 a fost declarat de utilitate publică şi imobilul situat în Brăila, proprietatea lui C.N., cuprinzând teren în suprafaţă de 5000 mp cu construcţii în stare veche.
Diferenţa de 2100 mp pretinsă de reclamantă nu se regăseşte în patrimoniul recurentei.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1875/946 autorul reclamantei a dobândit în proprietate un teren în suprafaţă de 7100 mp în Brăila. Într-adevăr, aşa cum a reţinut instanţa de apel, aceleaşi vecinătăţi ale terenului sunt înscrise în contractul de vânzare-cumpărare susmenţionat cât şi în actul de preluare: proprietatea lui B.N., terenul CFR, Întreprinderile Metalurgice Dunărene.
Suprafaţa înscrisă în procesul-verbal de preluare din 25 august 1949, de 5000 mp, a fost contestată de autorul reclamantei, conform celor consemnate pe verso-ul procesului-verbal.
Faptul că suprafaţa de teren înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1875/946 a fost preluată de stat rezultă şi din adresa nr. 93493 din 24 octombrie 1967 emisă de Ministerul Industriei Metalurgice, Direcţia Generală Metalurgică.
În fine, în raportul de expertiză s-a concluzionat că întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut lui C.N. a fost preluată de stat iar terenul solicitat de reclamantă se află în patrimoniul SC L. SA
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L. SA împotriva deciziei civile nr. 74 A din 14 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7826/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7804/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
