ICCJ. Decizia nr. 7804/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7804
Dosar nr. 4396/3/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 ianuarie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulaţie în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că, la 19 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea ţară.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 468 din 26 martie 2007, a respins cererea.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 2 alin. (2) din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, libertatea de circulaţie poate fi restrânsă doar pentru anumite motive, justificate de interesul public într-o societate democratică;
- returnarea pârâtului din Italia nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica restrângerea libertăţii de circulaţie şi, de altfel, această măsură a fost infirmată de autorităţile judiciare italiene.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 360 din 4 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- odată cu 1 ianuarie 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, restrângerea dreptului la liberă circulaţie se poate face doar pentru anumite, motive prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care este aplicabilă în speţă deoarece deocamdată nu a fost transpusă în dreptul intern;
- potrivit textului menţionat, nerespectarea condiţiilor privitoare la şedere prevăzute de legea italiană nu justifică prin ea însăşi limitarea libertăţii de circulaţie a pârâtului.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, autorităţile italiene au dispus iniţial returnarea pârâtului pentru depăşirea duratei de şedere, iar apoi au revenit asupra acestei măsuri, infirmând decretul de expulzare emis de prefectură.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la 850 lei cheltuieli de judecată către pârât, sumă ce reprezintă o parte din onorariul de avocat achitat de acesta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 360/A din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte la 850 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul C.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7825/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7785/2007. Civil → |
|---|
