ICCJ. Decizia nr. 8285/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin Ordonanța nr. 1 din 16 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Comisia de Cercetare a Averilor, constituită în baza Legii nr. 115/1996 s-a dispus clasarea cauzei privind pe cercetații D.G.I. și D.A. constatând că proveniența bunurilor este justificată.
în motivarea hotărârii instanța a reținut că la data de 6 februarie 2004 Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel București, a fost sesizată de Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție, pentru cercetarea averii numitului D.G.I., apreciind că între averea deținută și veniturile legale realizate există o disproporție vădită, nejustificându-se suma de 4.600.000.000 lei.
în urma probatoriului administrat în cauză s-a reținut că veniturile cercetatului în calitate de director general al R.A.D.E.T. dar și ca membru în consiliile de administrație ale mai multor societăți, au permis acestuia, să dobândească licit suma de 279561.41 dolari în perioada 1970-2002.
Reținând concluziile rapoartelor de expertiză care au evaluat bunurile cercetaților și au stabilit în funcție de veniturile realizate, puterea acestora de cumpărare s-a constatat că proveniența bunurilor cercetaților este justificată.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, precum și a încheierilor premergătoare, Ministerul Public, Parchetul Național Anticorupție a formulat recurs prin care a solicitat casarea ordonanței și trimiterea cauzei la comisie pentru soluționarea legală a sesizării.
în motivarea recursului care poate fi structurat astfel, s-au arătat următoarele:
- lipsa de procedură pentru termenul din data de 9 iunie 2004, când s-au depus răspunsurile experților la obiecțiunile formulate de PNA, doar cu o zi înainte de termen și nu cu 5 zile, așa cum prevăd dispozițiile exprese ale art. 209 C. proc. civ., neacordarea unui termen pentru comunicarea acestora și în acest mod încălcarea dreptului la apărare.
- denaturarea balanței venituri-cheltuieli, consecința luării în considerare a cuantumului cheltuielilor la nivelul coșului minim de consum lunar reglementat de prevederile O.U.G. nr. 217/2000.
3. - nesoluționarea obiectivelor la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, luarea în considerare a unor concluzii la raportul de expertiză contabilă, care ulterior au fost negate de expertul contabil, admiterea unor expertize excesiv de subiective și nereale și nelegalitatea validării expertizelor și aprobării onorariului de expertiză.
Și față de toate aceste motive, nemotivarea în drept și în fapt a hotărârii în sensul că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate toate aceste cereri formulate de PNA.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs.
în dispozițiile art. 209 alin. (1) C. proc. civ. se prevede că expertul este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile, înainte de termenul fixat pentru judecată.
Termenul de judecată a fost fixat la data de 9 iunie 2004, iar precizările la obiecțiunile formulate de PNA la rapoartele de expertiză efectuate în cauză, depuse de experți (filele 193 și 198) au fost depuse cu o zi înainte de termenul acordat pentru judecată.
Aceste precizări trebuiau comunicate tuturor părților pentru a se lua cunoștință de conținutul acestora, cu atât mai mult cu cât aceste precizări nu au fost depuse în termenul procedural.
în concluziile scrise, depuse de PNA , s-a solicitat în principal, repunerea cauzei pe rol, arătându-se că se impunea refacerea expertizei contabile cu luarea în calcul a veniturilor și cheltuielilor reale efectuate de cercetați în perioada controlului.
Luând cauza în pronunțare, fără a se da posibilitatea unei părți, să ia cunoștință de conținutul precizărilor depuse, s-a încălcat principiul
contradictorialității precum și cel al dreptului la apărare, întrucât instanța nu poate dispune nicio măsură fără a acorda părților dreptul de a se apăra.
Părțile trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ,să fie încunoștințate în timp util de toate actele și lucrările cauzei și numai astfel principiul contradictorialității reprezintă o garanție a realizării dreptului la apărare și a egalității părților în fața autorității judecătorești.
Referitor la al doilea și la al treilea motiv de recurs.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 12 martie 2004, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize bunuri mobile având ca obiective: evidențierea tuturor bunurilor mobile din cele 3 locuințe proprietatea cercetaților, dobândite de cercetați după anul 1996 și valoarea acestora și stabilirea valorii bunurilor mobile la data dobândirii lor.
La același termen de judecată s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele: stabilirea veniturilor realizate de către cercetați și în funcție de acestea stabilirea puterii de cumpărare a tuturor bunurilor mobile și imobile pe perioadele de dobândire a acestora, luându-se în calcul cheltuielile de întreținere lunară a familiei, în raport de datele statistice la nivelul național atât privind indicele de inflație cât și cheltuielile pentru consumul minim pe persoană și stabilirea posibilității economisirii sumelor de bani găsite în valută cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul cercetaților.
Parchetul Național Anticorupție a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă (fila 184) precum și la cea de evaluare bunuri (fila 186) iar prin precizările depuse de cei doi experți s-au răspuns la aceste obiecțiuni.
Față de obiectivele, obiecțiunile și răspunsul la obiecțiunile formulate la cele două rapoarte de expertiză, se constată următoarele:
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, declarația de avere se depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcție, iar potrivit alin. (3) tot în 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptățite vor depune declarația de avere.
Conform art. 6 din aceeași lege, persoanele îndreptățite, indicate în art. 2, au obligația ca la încheierea mandatului sau la încetarea activității, să depună o nouă declarație de avere, pe care o dețin la acea dată, inclusiv actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit a bunurilor de valoare cuprinse în declarație.
Art. 7 din legea menționată prevede că în cazul în care, între averea declarată la data investirii sau numirii în funcție și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite, averea este supusă controlului în condițiile prezentei legi.
Din adresa cu nr. 66/c/2004 adresată Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, de către Ministerul Public, PNA, rezultă că între averea deținută de D.G.I. și veniturile legale realizate de acesta există o disproporție vădită, neputându-se justifica dobândirea unei părți din avere în sumă de 4.600.000.000 lei.
Prin aceeași cerere, s-a mai reținut că D.G.I. nu și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea în baza Legii nr. 115/1996, de a formula declarație de avere în termen de 15 zile de la apariția legii, precum și la data încetării activității, motiv pentru care s-a declanșat din oficiu procedura de control.
Perioada supusă controlului este conform legii, cea dintre numirea și încetarea din funcție, dacă funcția era deținută înainte de apariția legii, atunci perioada începe în 15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial (28 octombrie 1996).
Rapoartele de expertiză trebuiau efectuate pentru această perioadă, luându-se în calcul toate veniturile și cheltuielile efectuate de cercetați, la nivelul coșului minim lunar, evaluat trimestrial de către Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Aceste cheltuieli includ produsele alimentare, nealimentare, serviciile, precum și alte servicii, conform anexei I la O.U.G. nr. 217/2000, calculate, nu la nivelul unei gospodării medii, așa cum se arată în nota la componența coșului, din ordonanța de urgența ci la nivelul de trai al cercetaților, aceștia neavând venituri la nivelul salariului mediu pe economie.
Cu privire la ultimul motiv de recurs.
în raport de motivele de recurs analizate mai sus se constată că într-adevăr hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile PNA, cereri care au făcut obiectul criticilor prezentului recurs.
Astfel, pentru cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. a fost admis recursul, a fost casată hotărârea și a fost trimis dosarul la Comisia de cercetare în vederea reluării controlului cu respectarea cerințelor legale și totodată cu observarea tuturor aspectelor evocate în motivele de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6775/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6723/2007. Civil → |
|---|
