ICCJ. Decizia nr. 883/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 883
Dosar nr. 10173/1/200.
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă.
Din analizarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1244 din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Bacău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea Primăriei municipiului Bacău să emită o dispoziţie, conform Legii nr. 10/2001, ca fiind introdus de persoane lipsite de calitate procesuală activă
A disjuns cel de al doilea capăt de cerere, având ca obiect revendicare teren, formulat de reclamanţii B.A.G. şi B.A.I., fixând termen de judecată la 4 ianuarie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 1 februarie 2006, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionarea a capătului de cerere având ca obiect revendicarea terenului în favoarea Judecătoriei Bacău.
În motivarea sentinţei civile nr. 1244 din 30 noiembrie 2005, tribunalul a reţinut că reclamanţii au chemat în judecată Primăria municipiului Bacău, solicitând obligarea acesteia să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 2284 mp, situat în municipiul Bacău.
La 28 septembrie 2005, reclamanţii şi-au completat acţiunea cu un al doilea capăt de cerere, având ca obiect revendicarea acestei suprafeţe de la pârâta SC M.T. SRL.
A mai reţinut tribunalul, că reclamanţii nu au formulat notificare nici personal şi nici prin mandatar.
Notificarea aflată la fila 16 dosar a fost formulată de R.C. la data de 30 iulie 2001, în nume propriu şi nu în calitate de mandatar al reclamanţilor.
Procura depusă de reclamanţi la ultimul termen de judecată, nu face dovada că notificarea ar fi fost formulată în calitate de mandatar, pentru că a fost dată la 29 august 2001, iar din cuprinsul ei nu rezultă că reclamanţii l-au împuternicit pentru trecut pe R.C. să formuleze notificare în numele lor.
În motivarea sentinţei civile nr. 197 din 1 februarie 2006, tribunalul a reţinut că al doilea capăt de cerere are ca obiect revendicarea unui bun imobil, competenţa de soluţionare aparţinând, conform art. 1 şi 2 pct. 1 C. proc. civ., judecătoriei,
Prin Decizia civilă nr. 58 din 4 mai 2006, Curtea de Apel Bacău a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1244 din 30 noiembrie 2005.
Curtea de Apel a reţinut că reclamanţii nu au notificat în termen de 6 luni persoana juridică deţinătoare a imobilelor a căror restituire o pretind.
Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Notificarea aflată la dosar este făcută în numele şi interesul unui terţ, iar pentru ca această notificare să fie însuşită de reclamanţi ar fi trebuit să fie însoţită de o procură valabilă de reprezentare la data notificării, cererea stipulând expres că restituirea se solicită în numele şi pentru apelanţi.
S-a mai reţinut că soluţia dată între părţi prin Decizia nr. 996 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., recurenţii au arătat că Decizia este nelegală.
Instanţa de apel a omis să analizeze aspectele invocate în apei în legătură cu autoritatea de lucru judecat stabilită prin Decizia civilă nr. 996 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi nu s-a pronunţat asupra disjungerii dispuse prin sentinţa care a fost atacată cu apel.
Se mai arată că există contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei, pentru că în considerente se reţine că cererea este inadmisibilă în lipsa notificării, iar în dispozitiv se reţine lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.;
Instanţa de apel a modificat raporturile juridice personale dintre reclamanţi şi R.C. care priveau acte şi: fapte intuitu personae, deşi la dosarul cauzei există acte prin care intimata a achiesat în mod tacit şi expres la convenţia părţilor, recunoscând recurenţilor calitatea de notificatori.
Mandatul este un contract consensul, fără a fi nevoie de o formă solemnă, iar ratificarea mandatului, aşa cum este permisă de art. 1546 alin. (2) C. proc. civ., rezultă întotdeauna din orice fapt sau act de natură a certifica această ratificare.
Mai arată recurenţii, că nepriceperea părţilor în redactarea procurii şi în folosirea corectă a gramaticii limbii române sunt acoperite de textele Codului civil referitoare la gestiunea de afaceri, care a prevăzut şi situaţia celor care nu sunt de specialitate juridică.
În plus, prin acelaşi mandatar, reclamanţii au notificat şi pe SC T. SA pentru restituirea în natură a aceluiaşi imobil
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare în termen de 6 luni (ulterior prelungit până la data de 14 februarie 2002) de la data intrării în vigoare a legii. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol cuprind condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească notificarea, iar alin. (5) prevede sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsurile reparatorii doar în cazul în care notificarea nu a fost transmisă în termenul impus de lege.
Prin urmare, în procedura administrativă prealabilă instituită de Legea nr. 10/2001, neimpunându-se condiţii speciale de formă cu privire la persoana celui care transmite notificarea, analiza calităţii celui ce a transmis notificarea se suprapune cu analiza calităţii de persoană îndreptăţită.
Constatând că reclamanţii nu au calitate procesuală activă pentru că nu au depus personal notificarea şi pentru că persoana ce a semnat notificarea nu a făcut menţiunea că acţionează în numele reclamanţilor, fără a stabili pe deplin toate circumstanţele cu privire la transmiterea în termen a notificării, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, instanţa ar fi trebuit să clarifice dacă în urma procurii acordate la 29 august 2001, au existat înscrisuri emanate de la reclamanţi, de natură a crea convingerea că notificarea a fost formulată în beneficiul acestora, dacă un eventual mandat tacit anterior a fost ratificat prin procura acordată conform legii.
Era necesar ca instanţa de apel să analizeze natura raporturilor juridice de reprezentare şi prin prisma notificării pe care reclamanţii au transmis-o prin acelaşi mandatar la 16 august 2001, precum şi conţinutul mandatului de reprezentare dat de reclamanţi în procedura judiciară finalizată prin Decizia nr. 996/2003 a Curţii de Apel Bacău.
Fondată este şi critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a cercetat motivul de apel care viza disjungerea celor două capete de cerere.
Astfel, prin motivele de apel, reclamanţii au arătat că "apelul vizează întreaga sentinţă civilă cu tot ceea ce s-a dispus prin aceasta, inclusiv măsura disjungerii".
Or, acest aspect nu a făcut obiectul analizei instanţei de apel, deşi conform art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel trebuie să verifice stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii în limitele cererii de apel.
Fată de cele arătate, se va admite recursul declarat de reclamanţi, se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
La rejudecare se vor administra toate probele necesare pentru clarificarea pe deplin a situaţiei de fapt vizând formularea notificării în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul celor arătate prin Decizia de casare, se vor cerceta toate criticile formulate de apelanţi şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.A.G. şi B.A.I. împotriva deciziei civile nr. 58 din 4 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 79/2007. Civil → |
|---|
