ICCJ. Decizia nr. 929/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 929
Dosar nr. 2408/2/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2005, reclamanţii D.Ş. şi D.E. au contestat dispoziţia nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Căscioarele, în baza Legii nr. 10/2001, prin care Ie-a fost respinsă cererea de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 700 mp teren intravilan.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au dobândit prin moştenire şi prin cumpărare o suprafaţă de teren de 1700 mp intravilan iar, prin dispoziţia atacată, Ie-a fost respinsă notificarea cu motivarea că suprafaţa de 700 mp solicitată este deţinută de petenţi conform titlului de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călăraşi.
Prin sentinţa civilă nr. 963 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Călăraşi, a fost admisă în parte contestaţia, a fost anulată Dispoziţia nr.125 din 8 iulie 2005 şi s-a constatat că reclamantul D.Ş. are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 100 mp teren situat în intravilanul comunei Căscioarele, dispunându-se emiterea unei dispoziţii în acest sens de către primar, ca reprezentant al autorităţii administrative.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, reclamanţii au cumpărat în anul 1957 o suprafaţă de 700 mp teren şi au moştenit de la părinţii lui D.Ş. o suprafaţă de 500 mp, iar prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000, contestatorului D.Ş. i-a fost restituită în intravilanul comunei Căscioarele suprafaţa de 1100 mp, din care 1000 mp curţi construcţii, aşa încât cererea sa de restituire este întemeiată în parte, numai pentru suprafaţa de 100 mp
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul D.Ş. susţinând că, moştenirea de la tatăl său include o suprafaţă de 975 mp teren, din care 500 mp acesta i-a avut de la părinţii lui, iar 475 mp i-a cumpărat în anul 1933 prin contract de vânzare-cumpărare, iar în titlul de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, emis şi pe numele fraţilor săi, în suprafaţa totală de 1100 mp a fost inclus şi terenul de 700 mp, care i se cuvine numai lui, fiind cumpărat împreună cu soţia în anul 1957.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 181/A din 11 aprilie 2006, a respins ca nefondat apelul, reţinând că, terenul de 700 mp solicitat de contestator prin notificare, a fost inclus în titlul de proprietate emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călăraşi, pe care petentul nu I-a atacat, aşa încât se constată că dreptul de proprietate pentru imobilul în litigiu a fost deja reconstituit. Pe de altă parte, reclamantul nu poate solicita prin contestaţie şi terenul moştenit de la părinţii săi, deoarece acesta nu a făcut obiectul notificării şi, respectiv, al deciziei emise de primar. De altfel, din actele dosarului, nu rezultă că terenul de 500 mp înregistrat pe numele autorului său în Registrul agricol ce cuprinde evidenţele perioadei 1956-1958, ar fi altul decât suprafaţa de 475 mp cumpărată în anul 1933, deoarece nu a fost depusă nici o probă din care să reiasă modalitatea de preluare în patrimoniul statului a acestei suprafeţe, faptul că aceasta ar fi fost preluată anterior şi că, autorul petentului D.Ş. ar fi avut în proprietate şi alt imobil-teren, diferit de suprafaţa de 500 mp, ce se regăseşte în registrul agricol.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului, contestatorul D.Ş. susţinând că, instanţa de apel nu a fost avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare din anul 1933, prin care autorul său a dobândit suprafaţa de 475 mp teren şi că, în mod greşit, titlul de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 a fost emis şi pe numele fraţilor săi, întrucât suprafaţa de 700 mp ce este inclusă în acesta, a fost dobândită de reclamant şi de soţie în anul 1957, prin contract de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, la data de 27 aprilie 2001, petenţii D.Ş. şi D.E. au solicitat retrocedarea imobilului situat în comuna Căscioarele, judeţul Călăraşi, compus din 700 mp teren şi plantaţiile existente pe acesta, ce a fost preluat abuziv de către fostul regim politic şi care, în prezent, este ocupat de construcţia şcolii generale din comună.
Cererea de restituire a fost respinsă prin dispoziţia nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Căscioarele, întrucât suprafaţa cerută este deja deţinută în proprietate de către D.Ş., în baza titlului nr. 11277 din 30 aprilie 2004 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călăraşi.
Din acest titlu de proprietate, aflat la fila 7 din dosarul tribunalului, rezultă că numiţilor D.Ş., D.C.I. şi U.C.I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 1100 mp teren intravilan, din care 1000 mp reprezintă curţi construcţii, iar 100 mp este teren arabil.
Terenul de 700 mp, ce a făcut obiectul notificării, este inclus în suprafaţa de 1100 mp reconstituită prin titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din adresa nr. S-495/2003 a Prefecturii judeţului Călăraşi şi cum, de altfel, a susţinut chiar contestatorul în motivele de apel şi, ulterior, în motivele de recurs.
Ca urmare, petentul nu poate pretinde pentru acelaşi imobil restituirea şi în baza Legii nr. 10/2001, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut deja în temeiul legilor anterioare de reparaţie, iar pentru terenul în litigiu există titlu de proprietate pe numele reclamantului.
Pe de altă parte, criticile ce vizează greşita includere a terenului de 700 mp în suprafaţa de 1100 mp reconstituită prin titlu de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, atâta timp cât petentul D.Ş. nu a atacat acest titlu şi nici nu a solicitat ieşirea din indiviziune, pentru obţinerea unui titlu de proprietate propriu, separat de fraţii săi.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.Ş. împotriva deciziei nr. 181/A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 871/2007. Civil → |
|---|
