ICCJ. Decizia nr. 96/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 96.
Dosar nr. 7254/44/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 septembrie 2004, la Tribunalul Galaţi, reclamanta T.E. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, Decizia (adresa) nr. 219410 din 18 mai 2004 emisă de Primăria municipiului Galaţi, prin care a fost făcută oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galaţi.
Reclamanta a cerut, prin acţiune, anularea deciziei menţionate şi obligarea Primăriei Municipiului Galaţi la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 416 mp aflat în litigiu.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că imobilul (teren şi construcţie) a fost preluat de stat prin Decretul de expropriere nr. 423/1979 şi că, ulterior preluării, construcţia a fost demolată, iar pe teren au fost edificate, ulterior anului 1990, garaje (construcţii uşoare demontabile) de către locatarii din blocurile învecinate.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 891 din 17 mai 2005, a admis în parte acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanta T.E. şi a modificat dispoziţia nr. 926/SR din 19 octombrie 2004 emisă de Consiliul Local al Municipiului Galaţi în sensul că a acordat reclamantei despăgubiri în sumă de 227.921.997 ROL, reprezentând contravaloarea construcţiei demolate, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză şi a menţinut dispoziţiile de acordare a despăgubirilor de 303.524.417 lei pentru terenul expropriat. Capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului a fost respins.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta, în calitate de descendentă a fostului proprietar, este persoană îndreptăţită, în înţelesul Legii nr.10/2001, la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Galaţi. Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 423/1979, după care construcţia (casă de locuit) a fost demolată, iar pe teren au fost ridicate blocuri de locuinţe construite potrivit planului de sistematizare pentru realizarea căruia s-a dispus exproprierea.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 10/A din 19 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate de reclamanta T.E. şi de pârâta Primăria Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 891/2005 a Tribunalului Galaţi şi a desfiinţat încheierea din 9 mai 2005 a tribunalului în ceea ce priveşte cererea de acordare de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 96 mp, trimiţând cauza spre rejudecare, sub acest aspect, la Tribunalul Galaţi.
Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 891/2005 a Tribunalului Galaţi în sensul că valoarea despăgubirilor pentru construcţia demolată este de 1.227.920.997 ROL în loc de 227.921.997 ROL, cum s-a reţinut prin sentinţă.
Prin încheierea din 29 mai 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a dispus îndreptarea dispozitivului deciziei civile nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 în sensul că în loc de 1.227.920.997 lei se va trece 127.920.997 lei reprezentând valoarea despăgubirilor pentru construcţia demolată.
Reclamanta T.E. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de nelegalitate, recurenta a susţinut, în esenţă, că terenul care a fost preluat în mod abuziv prin expropriere şi pentru care este îndreptăţită la măsuri reparatorii a avut suprafaţa de 416 mp şi nu doar 320 mp cât s-a reţinut de către prima instanţă şi de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, valoarea de circulaţie a terenului expropriat este de 808.228.512 ROL (la data efectuării expertizei) şi nu cea hotărâtă de instanţa de apel.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Prin legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate total sau parţial, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aşa cum erau în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Cu privire la restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au rămas în vigoare şi după modificările aduse acestui act normativ prin Legea nr. 247/2005.
Invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a cerut, prin cererea de chemare în judecată, restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren ce a fost expropriată şi a susţinut că, după demolarea casei de locuit, pe teren nu au fost edificate blocuri de locuinţe, aşa cum se dispusese prin decretul de expropriere, ci după anul 1990, locatarii din blocurile învecinate au ridicat, fără autorizaţie de construcţii, 28 de garaje, care sunt construcţii uşoare şi demontabile.
Pentru lămurirea unor împrejurări de fapt referitoare la imobilul aflat în litigiu, prima instanţă a considerat necesar să cunoască părerea unor specialişti şi a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului şi a unei expertize topografice (fila 48). Cele două expertize au fost întocmite şi depuse la dosar (filele 125 – 128 şi 132 – 135 din dosarul primei instanţe).
Pe baza actelor depuse de părţi şi a celor două expertize tehnice, nici prima instanţă, nici instanţa de apel nu au reuşit să stabilească pe deplin situaţia de fapt.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic specialist în topografie s-a constatat că o suprafaţă de teren de 130 mp este ocupată de spaţii comerciale, la care accesul se face printr-o alee de 27 mp, fără ca expertul să stabilească cine, când şi cu ce temei juridic a edificat acele spaţii comerciale şi cine este deţinătorul legal al acestora. Mai mult expertul tehnic nu a identificat nici unul din garajele improvizate menţionate în cererea de chemare în judecată, cu toate că, prin răspunsurile la interogatoriu (filele 137-138 din dosarul primei instanţe). Primăria Municipiului Galaţi a recunoscut existenţa a cinci garaje autorizate, iar în schiţa depusă la dosar (fila 21 din dosarul primei instanţe) sunt evidenţiate nu mai puţin de 26 garaje.
Constatând că expertiza tehnică nu este completă, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel erau obligate să dispună, în temeiul art. 212 C. proc. civ., fie întregirea expertizei, fie o nouă expertiză. Doar după completarea expertizei sau întocmirea unei noi expertize şi după completarea probei cu acte, instanţele erau în măsură să decidă, în cunoştinţă de cauză, prin coroborarea tuturor probelor, dacă reclamanta este îndreptăţită la restituirea în natură a unei părţi de teren rămase liberă, ori dimpotrivă este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii în echivalent atât pentru teren cât şi pentru construcţia demolată. În loc să se procedeze în modul arătat, au fost respinse obiecţiunile la expertiză.
Referitor la suprafaţa de teren expropriată de la autorul reclamantei, aceasta a fost, neîndoielnic, de 416 mp aşa cum rezultă din actele de proprietate (filele 9-11 din dosarul instanţei de apel) şi din certificatul de moştenitor (fila 20 din dosarul primei instanţe) coroborate cu constatările expertului tehnic.
Cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată şi eventual pentru teren vor fi aplicate prevederile Legii nr. 247/2005, prin care au fost modificate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Întrucât împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost pe deplin stabilite, urmează să fie admis recursul, să fie casată Decizia recurată şi să fie trimis dosarul spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva deciziei nr. 10/A din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1070/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 729/2007. Civil → |
|---|
