ICCJ. Decizia nr. 1070/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1070
Dosar nr. 40808/1/200.
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 18 februarie 2002, pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanta S.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Urziceni a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârât şi să-1 oblige să-i restituie în natură suprafaţa de 540 mp de teren, situat în Urziceni, teren pe care au fost forţaţi să-1 doneze statului şi să demoleze construcţiile de pe el, pentru construirea unui hotel.
La termenul de la data de 25 martie 2002 a fost introdusă în cauză în calitate de reclamantă C.M.S.V.
Prin sentinţa civilă nr. 147/F din 12 mai 2003, Tribunalul Ialomiţa a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că terenul solicitat de reclamante aparţine domeniului public şi nu poate fi restituit în natură şi că dispoziţia nr. 17 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârât este legală, oferindu-li-se reclamanţilor despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 540 mp în valoare de 321.849.782 lei.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantele au formulat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 949 din 24 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel, analizând pe rând criticile formulate a reţinut:
Cu privire la nelegalitatea măsurii luate de prima instanţă, de respingere a efectuării unei expertize topografice, că aceasta s-a acoperit în apel prin încuviinţarea acestei probe, din care rezultă că terenul revendicat nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de trotuare, carosabil şi un parc. Cu privire la neîncuviinţarea probei testimoniale, aceasta nu putea fi admisă pentru că nu s-ar fi putut dovedi cu martori faptul că la apariţia Legii nr. 18/1991 terenul în litigiu făcea parte din domeniul privat al statului.
Cu privire la critica referitoare la lipsa rolului activ al primei instanţe, s-a arătat că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prin respingerea probelor solicitate nu înseamnă că aceasta nu a avut rol activ în soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte hotărârea nr. 41/2001 a Consiliului Local Urziceni, s-a reţinut că apelantele nu au dovedit nelegalitatea acesteia prin eludarea vreunei dispoziţii legale, atunci când, comisia specială pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public a propus ca parcul Teoharie din Urziceni să aparţină domeniului public, în perimetrul căruia, se află conform expertizei suprafaţa de teren revendicată.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reclamantele, au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia şi modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului, reclamantele au susţinut că Decizia nr. 41 din 24 mai 2001 emisă de Consiliul Local Urziceni este nelegală, deoarece a fost aprobată prin HG nr. 1353 din 27 decembrie 2001 intrată în vigoare la 26 martie 2002, ulterior introducerii acţiunii în instanţă, că nu există o hotărâre a Consiliului Local de trecere a terenului din domeniul privat în cel public şi că Decizia nr. 51 din 25 august 1999 prin care s-a realizat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al municipiului Urziceni, nu a fost însuşită printr-o hotărâre de guvern conform Legii nr. 213/1998 şi deci nu are valabilitate.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 17 din 18 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului Urziceni, Ialomiţa s-a respins cererea de restituire în natură formulată de petentul S.P. şi petenta S.A., pentru terenul în suprafaţa de 540 mp, situat în Urziceni, şi li s-au oferit despăgubiri băneşti pentru acest teren, în valoare de 321.849.782 lei.
În Raportul comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru soluţionarea notificării cu nr. 206 din 25 februarie 2001 formulată de petenţii S.P. şi S.A. prin care s-au făcut propunerile emiterii Deciziei nr. 17 din 18 ianuarie 2002, s-a arătat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului urmare donării acestuia prin oferta de donaţie autentificată sub nr. 482 din 13 august 1972.
S-a mai reţinut că de la trecerea în proprietatea statului şi până în prezent pe acest teren a fost amenajat un parc, trotuare şi o stradă care aparţine domeniului public al municipiului Urziceni, conform hotărârii Consiliului Local al municipiului Urziceni nr. 41 din 24 mai 2001 privind aprobarea inventarului bunurilor aparţinând domeniului public al municipiului Urziceni.
Raportul mai susţine că potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţia României, bunurile aparţinând domeniului public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, şi că pentru această suprafaţă de teren urmează a se stabili măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri băneşti conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite, în valoare de 321.849.782 lei.
Reclamantele au contestat această decizie solicitând anularea ei şi obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţei de teren.
În urma analizării şi verificării actelor şi lucrărilor efectuate în cauză se constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală.
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Terenul de 540 mp revendicat de reclamante se include în suprafaţa de 6232 mp a Parcului Teoharie, suprafaţă înscrisă cu această denumire în HG nr. 1353/2001. În aplicarea Legii nr. 213/1998 şi a HG nr. 548/1999, Consiliul Local al municipiului Urziceni şi-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului prin Hotărârea nr. 51 din 25 august 1999, care la acel moment nu a fost contestată.
Prin Decizia nr. 2409 din 27 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamante împotriva sentinţei civile cu nr. 519 din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate invocată de reclamante cu privire la HG nr. 1353 din 27 decembrie 2001, Anexa IV poziţia nr. 37 de atestare a domeniului public al municipiului Urziceni.
Cum din probele administrate în cauză, rezultă că terenul a continuat să-şi păstreze afectaţiunea, nefiind trecut în domeniul privat al municipiului conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 , Decizia emisă de primar prin care s-a respins cererea de restituire în natură şi de propunere a ofertei de despăgubiri pentru acest teren este legală.
Faţă de cele arătate, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.A. şi C.M.S.V. împotriva deciziei civile nr. 949 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1079/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 96/2007. Civil → |
|---|
