ICCJ. Decizia nr. 10094/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10094
Dosar nr. 9265/30/2008
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 9265/30 din 21 noiembrie 2008, reclamanţi L.J. şi L.E. au chemat în judecată pe pârâţii P. Ortişoara, judeţul Timiş şi P.C. Ortişoara, judeţul Timiş, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să anuleze dispoziţia nr. 136 din 27 octombrie 2008 emisă de primarul acestei localităţi şi să-l oblige pe acesta să emită o nouă dispoziţie, prin care să acorde măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv în anul 1981 şi respectiv în anul 1983, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, iniţial, P. a emis Decizia nr. 42 din 19 septembrie 2005 prin care a soluţionat notificarea nr. 83 din 8 mai 2003 şi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 477.481.000 lei, pentru imobilul situat în comuna Ortişoara, înscris în C.F. 802.
Ulterior, acelaşi primar a emis dispoziţia nr. 136 din 27 octombrie 2008 prin care a respins notificarea nr. 83 din 8 mai 2003 a reclamantelor, susţinând că aceasta este tardivă, depăşind termenul impus de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 887/ PI din 05 martie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de reclamanţi, a fost anulată dispoziţia nr. 136 din 27 octombrie 2008 emisă de P. Ortişoara, judeţul Timiş şi a fost respinsă, în rest, contestaţia şi anume, cu privire la capătul de cerere privind obligarea la emiterea unei noi dispoziţii, fiind recunoscută validitatea dispoziţiei nr. 42 din 19 septembrie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţia emisă, în anul 2005, nu putea fi anulată prin cea de-a doua dispoziţie, emisă în anul 2008, deoarece prima a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, iar pârâţii nu au solicitat anularea primei dispoziţii, pe care jurisdicţională.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii P. Ortişoara şi C.L.C. Ortişoara, judeţul Timiş.
Prin Decizia civilă nr. 105/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea reclamanţilor are forţa probantă a unui înscris autentic şi este titlu executoriu, aceasta însemnând că, odată emisă, ea a intrat în circuitul juridic civil şi a produs şi consecinţe juridice.
Prin urmare, dispoziţia emisă în anul 2005 nu mai putea fi revocată de organul emitent câtă vreme ea nu a fost atacată nici măcar de Prefectul judeţului Timiş, în condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii P.C. Ortişoara şi C.L.C. Ortişoara, judeţul Timiş, aducându-i următoarele critici.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată, având în vedere faptul că dispoziţia nr. 42/2005 emisă de P. Ortişoara, judeţul Timiş nu a intrat în circuitul civil, deoarece această dispoziţie a fost trimisă către A.N.R.P., iar această instituţie a returnat dosarul pe motiv că notificarea a fost depusă tardiv.
Pârâţii-recurenţi au solicitat judecarea în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Deşi recurenţii şi-au întemeiat criticile din recurs pe dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că respectivele critici pot fi încadrate cel mult în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Criticile privind aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată, referitoare la tardivitatea notificării nu pot fi reţinute.
Deşi, într-adevăr, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede un termen limită până la care persoanele îndreptăţite pot depune notificarea arătată de acest articol, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4), raportat la art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege, odată emisă Decizia /dispoziţia de către unitatea deţinătoare, această decizie/dispoziţie are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu.
3. Mai mult, acest act administrativ nu a fost atacat, în faţa unei jurisdicţii, nici de către organul emitent, nici de către Prefectul judeţului Timiş, în baza prerogativelor conferite de către art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Prin urmare, ea a intrat în circuitul civil şi îşi produce efectele juridice, iar C.C.S.D. este obligată să ţină cont de această dispoziţie.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, constatând că Decizia recurată a fost pronunţată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii P.C. Ortişoara şi C.L.C. Ortişoara împotriva deciziei nr. 105/ A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8166/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
