ICCJ. Decizia nr. 1177/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1177
Dosar nr. 150/118/200.
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2476 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Constanţa a luat act de renunţarea reclamantei R.M. la judecata cererii formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanţe, Ministerul Finanţelor Publice, S.I., I.G., T.G., T.I., A.C.P.A., C.M. şi E.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul local Constanţa, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 2059 din 10 iunie 2005 şi au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamantei în natură imobilul (construcţie) reprezentând încăperile 8 + 9 + 10 + beci, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert S.O., imobil situat în Constanţa, deţinut în prezent de A.C.P.A. cu contractul de închiriere nr. 2198 din 30 martie 2000, precum şi terenul aferent construcţiilor deţinute de către C.M. cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996 şi A.C.P.A.
Pârâţii au fost obligaţi să înainteze dosarul reclamantei către organul competent, în vederea stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri băneşti, pentru imobilul (construcţie) compus din încăperile 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 10 menţionate în acelaşi raport de expertiză, ocupat de familia C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 27605 din 25 noiembrie 1996, urmând a se avea în vedere şi valoarea stabilită de expert pentru suprafaţa de 82,94 mp, după emiterea propunerii pentru plata de despăgubiri.
Au fost menţinute prevederile dispoziţiei contestate în privinţa restului imobilului identificat la adresa din Constanţa, compus din construcţie ocupată de I.G. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 29383 din 7 octombrie 1998, T.G. şi I. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2891 din 25 august 1997 şi S.N. în baza contractului de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000, precum şi terenul aferent acestor construcţii, s-a luat act că reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată şi, în temeiul art. 276 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta la plata sumei de 200 lei reprezentând ½ din onorariul de avocat, către Primarul municipiului Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a formulat notificarea nr. 736/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Constanţa, iar prin dispoziţia nr. 2059 din 10 iunie 2005 notificarea a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii reclamantei de moştenitor al defunctului R.D., în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu dispoziţiile HG nr. 498/2003.
În referatul nr. 27450 din 25 februarie 2005 de fundamentare a soluţiei de respingere a notificării se arată că în decretul de naţionalizare sunt identificate două imobile. Imobilul situat în strada S. nr. 110 a aparţinut lui R.G., iar cel situat în strada A. nr. 17 a aparţinut lui R.D., însă reclamanta şi-a dovedit numai calitatea de moştenitor al defuncţilor R.G. şi M.
S-a mai reţinut, că în anii 1936-1938 întregul imobil situat pe străzile S. nr. 110 şi A.S. nr. 17 aparţinea în proprietate numitului G.L., în anul 1941 a fost vândut de G. şi E.L. autorilor reclamantei, pentru perioada 1941-1950 nu există date privind imobilul revendicat, însă în anul 1950 a fost preluat de stat „în baza Decretului nr. 29/1950". La poziţia nr. 178 figurează autorul reclamantei cu imobilul (parter şi etaj) situat în Constanţa, iar la poziţia 120 este înscris numitul R.D. cu imobilul (parter) situat în str. A.S. nr. 17.
Parte din imobil, situată în str. S. nr. 110, pentru care reclamanta a făcut dovada că este moştenitoarea fostului proprietar, este deţinută cu contract de închiriere de către A.J.C.P.A. (suprafaţa de 110 mp) şi de către C.M. (suprafaţa de 79,02 mp şi curte 4,15 mp) cu contract de vânzare-cumpărare.
În privinţa părţii de imobil situată pe str. A.S. nr. 17, s-a reţinut că autorii reclamantei ar fi putut ca în perioada 194-1950 să o înstrăineze către R.D., pentru că indicarea acestuia în decretul de naţionalizare, coroborată cu prevederile art. 221 din Legea nr. 10/2001, este în sprijinul unei astfel de înstrăinări, iar în acest sens sunt şi susţinerile neconcordante ale reclamantei. Neconcordanţele existente în cuprinsul extrasului din registrul de deces nu sunt în sprijinul apărărilor reclamantei. Aceasta nu a făcut dovada că este succesoarea fostului proprietar, R.D.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 165/C din 14 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, a schimbat în parte sentinţa atacată, a anulat dispoziţia emisă de primar şi a dispus înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru imobilul situat în Constanţa, str. A.S. nr. 17.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că sentinţa apelată este nelegală cu privire la partea din imobil cu ieşire la strada A.S. nr. 17. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilele care fac obiectul pricinii au fost o singură proprietate, cu două ieşiri la străzile S. nr. 110 şi A.S. nr. 17 şi au aparţinut soţilor R.G. şi Elisabeta.
Preluarea imobilului s-a făcut prin naţionalizare, „o parte naţionalizată pe numele R.G. şi cealaltă parte pe numele altei persoane decât al proprietarului".
A reţinut instanţa de apel, că reclamanta, care a făcut dovada că şi partea de imobil cu ieşire la strada A.S. nr. 17 a fost proprietatea părinţilor săi şi a fost preluată abuziv de către stat, este îndreptăţită la măsuri reparatorii, în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi, pentru că imobilul a fost înstrăinat, iar reclamanta a solicitat despăgubiri, se dispune înaintarea dosarului, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007, către Comisia Centrală, pentru a fi stabilite despăgubiri şi pentru această parte din imobil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a arătat că înscrisurile depuse la dosar au constituit temei al soluţiei admiterii apelului cu privire la corpul de clădire situat pe strada A., însă greşeala săvârşită de instanţa de apel constă în faptul că nu s-a dat curs cererii privind restituirea în natură a părţii de construcţie care nu a fost înstrăinată către chiriaşi, şi anume camerele numerotate cu 22, 23, 24, 17 şi beciul, ocupate de chiriaşul S..
A mai susţinut recurenta, că hotărârea atacată este criticabilă şi pentru terenul pe care se află corpul de clădire cu deschidere spre str. A.S. care, nefiind înstrăinat proprietarilor de apartamente, poate fi restituit în natură. Suprafaţa de teren aferentă celor două construcţii este de 243,10 mp, iar tribunalul a dispus restituirea numai pentru terenul aferent construcţiei situate în strada S. nr. 110.
Recurenta a precizat că Decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Decizia atacată a fost dată cu nesocotirea prevederilor art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 care consacră regula că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Instanţa de apel a constatat existenţa dreptului recurentei-reclamante la măsuri reparatorii şi pentru partea din imobil situată în str. A.S. nr. 17, însă, reţinând greşit că toate apartamentele din această parte din imobil au fost înstrăinate, a dispus înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deşi, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, spaţiul folosit de numitul S.I. (în unele înscrisuri este trecut S.N.) nu a fost înstrăinat.
Conform adresei nr. 5178 din 17 mai 2004, emisă de RAEDPP Constanţa, biroul vânzări, „S.N." ocupă o cameră şi dependinţe în suprafaţă de 28,65 mp, precum şi curtea în suprafaţă de 10,64 mp, în baza contractului de închiriere nr. 10197 din 24 februarie 2000.
În planul de situaţie, anexă la raportul de expertiza întocmit de ing. S.O., sunt identificate încăperile ocupate de chiriaşul „S.I.", ca fiind cele notate cu numerele 22, 23, 24, 17 şi beci, şi există precizarea că terenul aferent construcţiei nu a făcut obiectul contractelor de vânzare, fiind atribuit în folosinţă.
Restituirea în natură fiind posibilă pentru partea din imobilul situat în Constanţa, str. A.S. nr. 17, care nu a fost înstrăinată, greşit instanţa de apel a reţinut că recurenta-reclamantă este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru întregul imobil situat la această adresă.
Dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent există pentru partea din imobil înstrăinată numiţilor I.G., T.G. şi T.I., însă pentru încăperile care fac obiectul contractului de închiriere şi terenul aferent corpului de clădire situat în Constanţa, str. A.S. nr. 17, recurenta-intimată este îndreptăţită la restituirea în natură.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi admis şi se va casa în parte decizie atacată.
Se va dispune restituirea în natură a încăperilor 22, 23, 24, 17 şi beci, situate în imobilul din Constanţa, str. A.S. nr. 17 şi a terenului aferent acestui corp de clădire, iar restul dispoziţiilor deciziei, care privesc înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru celelalte încăperi din imobil, înstrăinate numiţilor I.G., T.G. şi T.I. şi păstrarea dispoziţiilor sentinţei pentru imobilul din str. S. nr. 110, se vor menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta R.M.
Casează în parte Decizia civilă nr. 165 C din 14 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în sensul că dispune restituirea în natură a încăperilor nr. 22, 23, 24, 17 şi beci din imobilul situat în Constanţa, str. A.S. nr. 17 şi a terenului aferent acestui corp de clădire.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1397/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1106/2008. Civil → |
|---|
