ICCJ. Decizia nr. 1483/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1483
Dosar nr. 912/40/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 februarie 2006, reclamantele I.E. şi I.A. au chemat în judecată Primăria comune Unţeni, judeţul Botoşani, solicitând Tribunalului Botoşani, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 894/2006, anularea dispoziţiilor nr. 1 din 4 ianuarie 2006 prin care Primarul comunei Unţeni le-a respins notificarea nr. 2348 din 23 septembrie 2005 privind retrocedarea imobilului (teren şi construcţie) situat în comuna Mânăstireni, judeţul Botoşani, preluat abuziv din patrimoniul autoarei P.A., cu motivarea că aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, dispoziţie legală ce nu a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 880 din 13 iunie 2006, a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus anularea dispoziţiei atacate, reţinând în considerentele hotărârii că este greşită calificarea dată de emitent cererii reclamantelor ca fiind o notificare întemeiată pe Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care acestea au invocat în primul rând prevederile Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 şi nr. 1/2000 şi doar în final dispoziţiile Legii nr. 10/2001, situaţie în care cererea de retrocedare depusă în septembrie 2005 trebuia să fie soluţionată în raport cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 12 din 24 ianuarie 2006 pronunţată în apelul declarat de Primăria comunei Unţeni, a schimbat în tot sentinţa, respingând acţiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Soluţia instanţei de fond, de anulare a dispoziţiei ce face obiectul litigiului, este nelegală întrucât o primă notificare pe care reclamantele au adresat-o Primăriei Unţeni în anul 2001 [nr. 832 din 24 octombrie 2001) a fost respinsă prin dispoziţia nr. 53 din 1 noiembrie 2001, necontestată în instanţă potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001] iar, pe de altă parte, primul capăt de cerere din „notificarea" formulată în anul 2005 a fost deja calificat de pârâtă ca fiind o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005, sens în care s-a propus validarea dreptului de proprietate şi înaintarea dosarului Comisiei judeţene Botoşani. Această împrejurare a fost relatată de reprezentantul apelantei pârâte în timpul dezbaterilor. Notificarea reclamantelor a fost corect respinsă cu motivarea că termenul prevăzut de lege a fost depăşit, termenul limită pentru trimiterea notificărilor nefiind modificat prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs ambele părţi.
Apelanta pârâtă Primăria comunei Unţeni a invocat nelegalitatea deciziei, constând în aceea că prin dispozitivul hotărârii s-a respins ca nefondat apelul însă, în acelaşi timp, a fost schimbată sentinţa Tribunalului Botoşani şi respinsă ca nefondată acţiunea iar din întreaga motivaţie a instanţei rezultă că soluţia instanţei de fond este nelegală şi că apelul urma să fie admis.
Critica formulată de recurenta pârâtă este încadrabilă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea cuprinde motive contradictorii), care nu este însă incident în cauză.
Dispozitivul deciziei recurate este doar în aparenţă contradictoriu; în realitate, menţiunea din primul paragraf al hotărârii, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de Primăria comunei Unţeni, este rezultatul unei greşeli materiale, fapt ce rezultă cu evidenţă din considerentele prin care instanţa argumentează soluţia de admitere a apelului, din al doilea paragraf al dispozitivului: „Schimbă în tot sentinţa civilă nr. 880 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Botoşani şi, în consecinţă, respinge acţiunea ca neîntemeiată", dar şi din minuta întocmită de instanţă cu ocazia deliberării („Admite apelul (…)" fila 18 dosar apel).
Aşa fiind, eroarea materială strecurată în dispozitivul hotărârii este îndreptăţită în condiţiile procedurii reglementată de art. 281 C. proc. civ., la cererea părţilor sau din oficiu, neconstituind un motiv de nelegalitate în accepţiunea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurentele reclamante I.A. şi I.E. şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea cazurilor de modificare indicate s-a invocat în primul rând, precum şi în recursul pârâtei contradicţia existentă în dispozitiv, critică ce urmează să fie înlăturată pentru considerentele prezentate anterior.
În continuare, reclamantele au reiterat situaţia de fapt (demersurile repetate întreprinse pentru a intra în posesia imobilelor solicitate „respinse sub diferite pretexte" ş.a.) şi au susţinut că în mod greşit şi cu interpretarea eronată a legii, instanţa de apel a considerat că notificarea din anul 2005 nu ar fi fost formulată în termen legal.
În argumentarea acestei susţineri, se arată că „Titlul I din Legea nr. 247/2005 cuprinde modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001, în sensul că persoanele care au depus notificări până la data de 14 februarie 2002, pot depune acte doveditoare în sensul că vor putea fi depuse oricând până la data soluţionării notificării".
Examinând motivul de nelegalitate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel cum corect a arătat şi instanţa anterioară, conform dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată în 2005, cererile pentru acordarea de măsuri reparatorii urmau să fie depuse într-un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii (14 februarie 2001), termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001 până la data limită, 14 februarie 2002.
Legea nr. 10/2001 a fost republicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005 în temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005, titlu a cărui denumire este: „Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Prin art. 1 pct. 1-78 din titlul I al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a modificat, completat sau abrogat parte din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, prevederile art. 21 devenit art. 22 în forma republicată, referitoare la termenul de depunere a notificărilor nesuferind însă nici o modificare, iar termenul de depunere a notificării nu se confundă cu cel prevăzut pentru depunerea actelor doveditoare, contrar susţinerii recurentelor reclamante care este lipsită de temei legal.
De asemenea, prevederile art. II-VI din titlul I al Legii nr. 247/2005, care au fost edictate şi se aplică drept dispoziţii proprii ale acestei legi, nu vizează prelungirea termenului de decădere prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, instituirea unui nou termen pentru depunerea notificărilor, care să înceapă să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 sau posibilitatea titularilor ale căror notificări (depuse în termenul legal) au fost deja soluţionate prin dispoziţii anterioare necontestate în justiţie (cum este cazul reclamantelor din prezenta cauză) de a formula noi cereri de restituire.
În concluzie, Legea nr. 247/2005 nu a stabilit noi termene pentru formularea cererilor de restituire întemeiate pe Legea nr. 10/2001, afirmaţia contrară făcută de recurente prin motivele de recurs, cu trimitere la dispoziţiile titlului I al actului normativ analizat, sunt lipsite de temei legal.
Împrejurarea că reclamantele şi-au întemeiat cererea de restituire înregistrată în anul 2005 atât pe dispoziţiile legilor privind fondul funciar, cât şi pe prevederile Legii nr. 10/2001, este lipsit de relevanţă sub aspectul legalităţii dispoziţiei de respingere ce face obiectul prezentului litigiu, în condiţiile în care, astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse de pârâtă în recurs la solicitarea instanţei cererea fundamentată pe acte normative de retrocedare diferite a fost deja departajată de către pârâtă. Solicitarea întemeiată pe dispoziţiile legilor privind fondul funciar a fost soluţionată în cadrul procedurilor specifice reglementate de aceste legi şi face obiectul unui proces distinct, fără legătură cu cel de faţă.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respinse ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursul declarat de reclamantele I.A. şi I.E., precum şi recursul declarat de pârâta Primăria comunei Unţeni, judeţul Botoşani împotriva deciziei nr. 12 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1449/2008. Civil → |
|---|
