ICCJ. Decizia nr. 1985/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1985
Dosar nr. 5364/59/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului Arad si precizată ulterior, reclamanta P.B.A. a chemat in judecata Primarul oraşului LIPOVA si a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa oblige pârâtul sa se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivata asupra notificării depusa de reclamanta in temeiul art. 21 din Legea 10/2001 prin care, in calitate de succesoare a proprietarului tabular G.I., a solicitat restituirea in natura a cotei de ½ din imobilul înscris în C.F. nr. 5630-LIPOVA.
Prin sentinţa civila nr. 679 din 24 mai 2006, Tribunalul Arad a admis plângerea şi a obligat pârâtul sa emită o dispoziţie in temeiul Legii 10/2001 ca urmare a notificării expediate sub nr. 16/N din 5 septembrie 2005, cu privire la masurile reparatorii pentru imobilul situat in loc. Lipova, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 5630 Lipova, cu nr. topo 705/706.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa a reţinut că, in raport de prevederile art. 25 din Legea 10/2001, Primarul oraşului Lipova este obligat sa emită o decizie motivata prin care sa soluţioneze in termen de 60 de zile de la data primirii, notificarea formulata de contestatoare.
Prin Decizia civila nr. 570 din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de Primarul oraşului Lipova împotriva sentinţei civile nr. 679 din 24 mai 2006 pronunţata de Tribunalul Arad.
Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel si care vizau lipsa calităţii procesuale pasive a apelantului-pârât si necompetenta materiala a tribunalului in soluţionarea litigiului, instanţa a apreciat ca cererea formulata de reclamanta se înscrie in sfera materiei reglementate de Legea 10/2001. Prin urmare, persoana care are atribuţii legale in soluţionarea unei astfel de cereri este primarul, astfel încât apelantul-pârât are calitate procesuală pasivă in cauza.
Curtea de Apel a reţinut totodată ca tribunalul este instanţa competenta sa soluţioneze in prima instanţa toate cererile ce îşi au izvorul in materia Legii 10/2001 pentru a asigura caracterul unitar al jurisdicţiei in acesta materie.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, in termen legal a declarat si motivat recurs apelantul-pârât Primarul oraşului Lipova.
Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 3 si 9 C. proc. civ., se critica hotărârea pronunţata de instanţa de apel pentru următoarele considerente:
1. În mod nelegal prin hotărârea recurată a fost respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului oraşului Lipova întrucât, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridica, fiind reprezentate in justiţie, conform art. 67 din acelaşi act normativ, de către primar.
2. Hotărârea instanţei de apel este nelegala sub aspectul soluţionării excepţiei de necompetenta materiala a tribunalului întrucât nu exista nici o dispoziţie legala care sa prevadă competenta tribunalelor de a soluţiona litigii întemeiate pe prevederile Legii 10/2001. În aceste condiţii, susţine recurentul, competenta de soluţionare a cauzei in prima instanţa revenea judecătoriei.
Analizând Decizia recurată in limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constata ca recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
1. În procesul civil, calitatea procesuala pasiva constituie o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile. Justificarea calităţii procesuale pasive impune stabilirea identităţii intre persoana chemata in judecata si persoana îndatorata in raportul juridic dedus judecaţii la o conduita corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ.
În cauză, obiectul cererii de chemare in judecata l-a constituit pretenţia reclamantei de a fi obligat pârâtul, Primarul oraşului Lipova, să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivata asupra notificării depusa de reclamanta in temeiul art. 21 din Legea 10/2001 prin care, in calitate de succesoare a proprietarului tabular G.I., a solicitat restituirea in natura a cotei de ½ din imobilul înscris in C.F. nr. 5630-LIPOVA.
Înalta Curtea reţine ca pentru stabilirea calităţii procesuale pasive in cauza au relevanta prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001, „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea, in natura sau prin echivalent, către persoana îndreptăţită, se face prin dispoziţia motivata a primarilor (...)."
Prin urmare, câta vreme Legea prevede ca dispoziţia motivata de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale se emite de către primar, in litigii prin care se solicita emiterea unei astfel de dispoziţii, calitatea procesuala pasiva nu poate aparţine decât primarului, în sarcina căruia Legea a stabilit o atare obligaţie.
Caracterul special al normei menţionate, exclude aplicarea normei generale reglementate prin Legea 215/2001, in raportul juridic dedus judecaţii interesând, sub aspectul calităţii procesuale pasive, persoana obligata la emiterea dispoziţiei solicitate.
2. în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra criticile vizând necompetenta materiala a tribunalului in soluţionarea pricinii in prima instanţa, in dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Calificarea data are in vedere faptul ca necompetenta materiala a tribunalului in soluţionarea prezentului litigiu a constituit o critica asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat. Prin motivele de recurs se contesta dezlegarea la care Curtea de Apel s-a oprit cu privire la acest aspect, recurentul susţinând ca in soluţionarea acestei critici, instanţa de apel a aplicat greşit legea, ceea ce atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte dezlegarea data de instanţa de apel asupra competentei materiale a tribunalului in soluţionarea litigiului in prima instanţa, Înalta Curte apreciază ca fiind legala hotărârea recurată.
Prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie au admis recursul in interesul legii si au stabilit ca instanţa căreia ii revine competenta de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivata de restituire in natura ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii 10/2001, este secţia civila a tribunalului in a cărui raza teritoriala îşi are sediul persoana juridica respectiva.
Fata de prevederile art. 329 alin. (3) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca nu se mai impune analiza argumentelor aduse de recurent in susţinerea unei soluţii contrare celei stabilite prin Decizia pronunţata in judecarea recursului in interesul legii.
Pentru toate aceste considerente, În baza art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Oraşului Lipova împotriva deciziei civile nr. 570 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civila.
Irevocabila.
Pronunţata in şedinţa publica, azi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2114/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1978/2008. Civil → |
|---|
