ICCJ. Decizia nr. 2114/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2114
Dosar nr. 3671/36/200.
Şedinţa publică din 31m martie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 7 mai 2002 reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu oraşul Techirghiol, prin primar şi Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice anularea dispoziţiei nr. 218 din 22 martie 2002 emisă de Primarul Oraşului Techirghiol şi restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Techirghiol, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 940 mp, imobil ce a fost trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 92/1950 (poz. nr.137 din anexă).
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 758 din 12 iulie 2002, a respins acţiunea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu motivarea că numai cel care a emis actul, respectiv Primarul Oraşului Techirghiol, poate avea calitate procesuală pasivă, nu şi Oraşul Techirghiol.
Soluţia pronunţată de tribunal a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.G. invocând greşita aplicare a prevederilor art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 precum şi a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001 întrucât dispoziţia emisă de primar a fost dată în calitatea sa de reprezentant al Oraşului Techirghiol.
Învestită fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 62 din 12 ianuarie 2005 a admis recursul reclamantului C.G., a casat Decizia civilă nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa precum şi sentinţa civilă nr. 758 din 12 iulie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, şi a trimis cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare, cu motivarea că acţiunea îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 218 din 22 martie 2003 emisă de Oraşul Techirghiol prin Primar nu putea fi soluţionată decât în contradictoriu cu emitentul acestuia. Prin urmare Oraşul Techirghiol are calitate procesual pasivă, impunându-se reluarea judecaţii în fond.
În fond, după casare, Tribunalul Constanţa a înregistrat dosarul sub nr. R 1477/2005.
La data de 22 septembrie 2005 a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâţilor, numita D.F. solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată cu motivarea că imobilul ce formează obiectul notificării a fost preluat de stat cu titlu legal, iar după apariţia Legii nr. 112/1995 o parte din imobil i-a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9 din 15 noiembrie 1996.
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 16 martie 2006 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantului ca nefondată în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Techirghiol, prin primar, iar faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtului Oraşul Techirghiol.
La pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că deşi reclamantul a probat cu procesul-verbal de licitaţie nr. 351/1933 şi respectiv cu autorizaţia de construire din 13 iunie 1931 că autorul său a edificat construcţia pe un teren adjudecat provizoriu, lotul nr. 91 în suprafaţă de 940 mp din oraşul Techirghiol, acesta nu a dovedit posesia autorului sau asupra imobilului după anul 1937 şi nici preluarea abuzivă de către stat.
Mai mult, martorii audiaţi într-un alt litigiu ce a avut ca obiect revendicarea aceluiaşi imobil, conform art. 480 C. civ. au declarat că îşi amintesc că în anul 1935, din cauza unor delapidări comise de proprietar, care era perceptor la Primărie, imobilul a fost confiscat.
Nemulţumit fiind, împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul C.G., în termen legal a declarat apel structurat pe următoarele critici:
- în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamantul prin înscrisurile
- foaia de licitaţie din 12 august 1930 şi autorizaţia de construire nr. 413/26 martie 1931 nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu;
- în mod greşit instanţa de fond s-a raportat în soluţionarea prezentei cauze la probatoriile cu martori administrate într-un alt dosar, respectiv în dosarul civil nr. 453/2001 al Tribunalului Constanţa ce a avut ca obiect revendicarea imobilului din Techirghiol, şi care a fost suspendat în recurs la solicitarea reclamantului, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001 până la finalizarea procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001;
- în condiţiile în care s-a dovedit că imobilul proprietatea autorului reclamantului a fost naţionalizat abuziv, în actul de naţionalizare fiind menţionat numele unei alte persoane, iar nu cel al adevăratului proprietar, în mod greşit instanţa nu a dispus restituirea în natură, cel puţin a părţi libere din imobil, care nu a fost înstrăinată.
În apel intervenienta D.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului reclamantului ca nefondat, susţinând că reclamantul nu este proprietarul bunului revendicat, neexistând identitate între fosta proprietate a autorului reclamantului şi actualul imobil situat în Techirghiol.
În cauză s-a efectuat, la solicitarea apelantului C.G., o expertiză imobiliară având ca obiective identificarea imobilului, construcţie şi teren, fosta proprietate C.G. şi, în funcţie de istoricul de rol şi înscrisurile depuse de părţi, să se precizeze dacă există o evoluţie a numerotării imobilului din str. M. nr. 5 la str. M. nr. 11, respectiv dacă există identitate între imobilul revendicat de reclamant şi imobilul fosta proprietate C.C., numit „vila T." situat în Techirghiol str. M. nr. 11.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 172 / C din 16 mai 2007 a admis apelul reclamantului C.G., a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a admis acţiunea reclamantului; a anulat dispoziţia nr. 218/2002 emisă de Primarul Oraşului Techirghiol fiind obligat Oraşul Techirghiol prin primar să restituie reclamantului în natură imobilul situat în localitatea Techirghiol, str. M. nr. 5, compus din teren în suprafaţă de 883,65 mp şi construcţie tip parter în suprafaţă de 64,34 mp deţinută în prezent cu contract de închiriere de către V.I.; a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VTI al Legii nr. 247/2005 pentru partea din construcţie în suprafaţă de 36,14 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 9 din 15 noiembrie 1996 încheiat cu intervenienta D.F. şi pentru terenul aferent în suprafaţă de 56,35 mp şi a obligat, în consecinţă, Primarul Techirghiol să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul C.G. s-a legitimat ca moştenitor al defunctului C.G., decedat la 14 aprilie 1947, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 15 din 18 februarie 1997 eliberat de B.N.P. Asociaţi M.L. şi T.E.
Autorul reclamantului a dobândit în proprietate, în urma participării la vânzare prin licitaţie publică, lotul de casă nr. 91, poligon KT, cu o suprafaţă de 940 mp situat în oraşul Techirghiol, conform foii de licitaţie şi procesului verbal de adjudecare provizorie din 12 august 1930, iar conform menţiunilor inserate în acest act, lotul nr. 91 s-a adjudecat provizoriu lui C.G. „definitiva aprobare urmând a se da după aprobarea lucrărilor".
Cu adresa nr. 14248 din 11 martie 1931, Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale, Direcţia Balneo-Climatică, informează pe autorul reclamantului că se aproba executarea construcţiei proiectată, conform cu planul anexat vizat, fiind scutit de plata taxei de construcţie.
Cu recipisa nr. 80 din 23 martie 1931, C.G. a plătit casierului comunal suma de 1244 lei, reprezentând „rest prima rată loc casă" .
Cu chitanţa nr. 413 din 26 martie 1931 emisă de Primarul oraşului Techirghiol, C.G. este autorizat să împrejmuiască lotul sau casa din acest oraş, care face parte din lotul nr. 91 luat prin licitaţie publică în anul 1930, cu obligaţia să se conformeze planurilor de aliniere şi sistematizare, precum şi dispoziţiilor în vigoare, privitoare la construcţii.
La data de 13 iunie 1931 Primăria Oraşului Techirghiol a emis autorizaţie de construire, prin care autorul reclamantului era autorizat să realizeze o construcţie conform planului aprobat de Ministerul Muncii.
Faţă de actele menţionate mai sus Curtea de Apel a constatat că autorul reclamantului a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 940 mp şi al construcţiei edificată pe acesta, imobil ce a constituit lotul nr. 91 din planul parcelar al oraşului Techirghiol din anul 1930.
Sub aspectul identităţii imobilului proprietatea autorului reclamantului cu imobilul revendicat de reclamant, situat în prezent în Techirghiol, str. M. nr. 5 s-a constatat că este pe deplin lămuritoare expertiza imobiliară efectuată în cauză.
De asemeni, s-a reţinut că măsura naţionalizării a fost aplicată abuziv, neexistând identitate între proprietarul real al imobilului situat în Techirghiol, str. M. nr. 5 - C.G., şi persoana menţionată în actul de naţionalizare - C.C.
În consecinţă curtea de apel a constatat că nu există identitate între Vila „Traian", fosta proprietate C.C., în prezent demolată şi imobilul situat în Techirghiol, str. M. nr. 5, fosta proprietate C.G., construcţie care există în prezent în aceeaşi structură, şi din care un apartament a fost înstrăinat în anul 1996 intervenientei D.F.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 221 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Pe de altă parte instanţa de apel a statuat că în procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite, Legea nr. 10/2001 [art. l alin. (l), art. 7 si art. 9] impune respectarea principiului prevalentei restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul notificărilor şi numai în cazul în care măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii.
Astfel s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru partea din construcţie în suprafaţă de 36,14 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 9/1996 şi pentru partea din terenul aferent acestui apartament. În consecinţă, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost obligat Primarul Oraşului Techirghiol să acorde persoanei îndreptăţite în compensare bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Cu privire la cel de al doilea apartament din imobilul situat în Techirghiol, str. M. nr. 5, în suprafaţă de 64,34 mp, deţinut de numita V.I. cu titlu de chiriaş, instanţa de apel văzând că nu face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare a dispus restituirea în natură către reclamant împreună cu terenul în suprafaţă de 883,65 mp aferent construcţiei, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
În contra acestei din urmă decizii, în termen legal, au formulat recurs intervenienta D.F. şi pârâtul Oraşul Techirghiol prin primar.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenienta D.F. formulează critici cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În esenţă susţine că reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că autorul său avea posesia imobilului la data actului de naţionalizare, respectiv anul 1950.
Oraşul Techirghiol prin primar în motivele de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă, de asemeni, că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu precum şi faptul că acest reclamant nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile comune formulate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din întreg materialul probator administrat la instanţa de fond şi de apel rezultă că autorul reclamantului, C.G. a fost proprietarul imobilului situat în Techirghiol, str. M. nr. 5, imobil ce nu a fost identificat cu fosta Vilă „Traian" - în prezent demolată, iar înscrierea bunului notificat în Decretul nr. 92/1950 pe numele altei persoane, C.C., a fost nelegală, C.C. fiind proprietarul unui alt imobil situat în oraşul Techirghiol, poziţionat conform expertizei A.N., dincolo de intersecţia străzilor M. şi Al. P., iar reclamantul a răsturnat prezumţiile simple instituite de art. 221 alin.(l) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 22l alin. (l) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Cu privire la susţinerea lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât Oraşul Techirghiol prin primar şi aceasta se reţine ca fiind nefondată întrucât acţiunea îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 218 din 22 martie 2003 emisă de Oraşul Techirghiol, prin primar nu poate fi soluţionată decât în contradictoriu cu cel care a emis acest act, respectiv Oraşul Techirghiol, care are calitate procesuală pasivă.
Aşa fiind, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, astfel că recursurile vor fi respinse, fiind menţinută ca temeinică şi legală Decizia curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de intervenienta D.F. şi de pârâtul Oraşul Techirghiol, prin Primar împotriva deciziei nr. 172/C din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1985/2008. Civil → |
|---|
