ICCJ. Decizia nr. 2001/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2001
Dosar nr.172/112/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2009
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 88/F din 18 februarie 2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii B.R., ş.a., împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Ministerul Economiei şi Finanţelor, reprezentat de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligaţi pârâţii, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud în solidar să plătească reclamanţilor pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 şi respectiv luna ianuarie 2008, diferenţele salariale rezultate din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brute lunare astfel: 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 şi 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data de 10 a fiecărei luni pentru drepturile băneşti aferente lunii anterioare şi până la data plăţii efective.
A fost obligat pârâtul, Tribunalul Bistriţa-Năsăud să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor, referitor la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi valoarea de referinţă sectorială pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2007 şi respectiv luna ianuarie 2008.
A fost obligat pârâtul, Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare efectuării plăţilor sumei arătate mai sus.
Recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor au fost înaintate prin încheierea din 8 iulie 2008 înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. II din OUG nr. 75/2008.
La data de 23 februarie 2009, reprezentantul recurentului-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor a invocat excepţia a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor fată de Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursurilor va fi declinată în favoarea Curţii de Apel Cluj.
În prezenta cauză, având ca obiect cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor de 5%, 2% şi 11% pe perioadele indicate mai sus, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanţilor referitor la indemnizaţia de încadrare brută lunară şi valoarea de referinţă sectorială pentru aceeaşi perioadă a fost soluţionată în primă instanţă de tribunal.
Recursurile declarate împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud au fost înaintate la Curtea de Apel Cluj, competentă material, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., iar ulterior a intrat în vigoare OUG nr. 75/2008, care în art. I şi art. II a stabilit competenţa specială a curţilor de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul din sistemul justiţiei.
În art. I alin. (2) din ordonanţă s-a stabilit că „recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", iar în art. II alin. (3) s-a dispus ca recursurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a ordonanţei se trimit de îndată la Înalta Curte.
În raport de aceste prevederi, Curtea de Apel Cluj a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru judecarea recursurilor, însă, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 şi a constatat neconstituţionalitatea acestor texte.
Faţă de această decizie, instanţa competentă material în soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei pronunţate de tribunal nu se mai stabileşte în raport de prevederile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, fiind incidente dispoziţiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, prin art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 s-a stabilit competenţa de soluţionare numai cu privire la cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei.
Or, având în vedere cele menţionate, competentă material să soluţioneze recursurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud este Curtea de Apel Cluj, în favoarea căreia, în temeiul art. 158 C. proc. civ. se va declina competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 88/F din 18 februarie 2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2112/2008. Civil . | ICCJ. Decizia nr. 8216/2008. Civil → |
|---|
