ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2387
Dosar nr. 11646/3/200.
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1140 in 26 septembrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia calităţii procesuale active şi a respins, pentru acest motiv, acţiunea formulată de contestatorul C.L.D. în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi Primăria Comunei Voluntari.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin contestaţia formulată, C.L.D. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 478 din 9 septembrie 2002 emisă de primarul Comunei Voluntari, prin care s-a restituit în natură întregul imobil către pârâtul B.M. şi acordarea de despăgubiri şi în beneficiul său, în cotă de ½, în calitate de persoană îndreptăţită.
Prin notificare, B.F. a solicitat restituirea imobilului situat în Voluntari, compus din suprafaţa de 2202 mp teren şi construcţiile edificate pe acesta, ce a aparţinut autorului său T.D. Imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.
Urmare a decesului notificatoarei B.F. s-a stabilit calitatea de moştenitor a pârâtului B.M. şi a lui B.N., ambii descendenţi ai defunctei.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 25281/29.07.1940 rezultă că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost T.D. ai cărui moştenitori, stabiliţi prin certificatul de moştenitor nr. 203/1966 sunt B.F., M.C. şi contestatorul C.L.D., minor în vârstă de 4 ani la acea dată.
În speţă contestatorul nu a formulat notificare pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la imobil, astfel încât potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 este decăzut din dreptul de a mai solicita prin justiţie aceste măsuri reparatorii.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatorul C.L.D. învederând că instanţa de fond a fost greşit alcătuită din 2 judecători, deşi pricina trebuia judecată de un complet compus dintr-un singur judecător; nu s-a ţinut cont că a aflat de existenţa imobilului după împlinirea termenului de formulare a notificării, întrucât pârâtul şi autoarea sa i-au ascuns faptul că este moştenitor; conform art. 4 din Legea 10/2001 în redactarea existentă la data emiterii dispoziţiei se poate restitui doar cota de proprietate ce revenea fiecărui moştenitor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 411 din 18 iunie 2007, calificând calea de atac drept apel şi nu recurs, a respins apelul reţinând că atât la deliberarea cauzei în fond, cât şi la întocmirea minutei a participat un singur judecător, iar faptul că în preambulul sentinţei s-au trecut doi judecători în compunerea completului reprezintă o simplă eroare materială ce poate fi îndreptată şi din oficiu, conform art. 281 C. proc. civ.
Instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001, introdus de Legea 247/2005, care stipulează că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori care au depus în termen cererea de restituire. Prin urmare, comoştenitorul care a depus notificare, va culege şi cota comoştenitorului care nu a formulat notificarea până la data de 14 februarie 2002.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs contestatorul C.L.D., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele critici:
- instanţa de fond a fost greşit compusă din doi judecători
- dispoziţiile art. 4 din Legea 10/2001, în forma de la data emiterii dispoziţiei, nu conţineau prevederea conform căreia de cotele moştenitorilor care nu au formulat notificare beneficiază ceilalţi moştenitori care au depus notificare în termen
- art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 nu se aplică în cazul în care un moştenitor a beneficiat fraudulos de cotele altor moştenitori
- dispoziţiile art. 26 din lege nu prevăd faptul că dispoziţia poate fi atacată doar de persoana care a formulat notificare.
Recursul nu este fondat.
Conform normelor de procedură în vigoare tribunalele judecă procesele civile în complete compuse dintr-un singur judecător.
În speţă nu se poate susţine că sentinţa a fost pronunţată de doi judecători, din moment ce, atât încheierea de dezbateri (fila 48), cât şi minuta (fila 47) şi dispozitivul (fila 51)au fost semnate de un singur judecător.
Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, astfel încât măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptăţită după procedura instituită în capitolul III, adică prin notificarea adresată în termenul legal unităţii deţinătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să şi-l valorifice, fără a fi condiţionat de atitudinea altui moştenitor, deoarece, în caz contrar, legea nu ar mai avea nici o finalitate.
În speţă, contestatorul, descendent al autorului T.D., proprietarul imobilului, nu a formulat notificare, şi, ca atare, nu poate beneficia de măsurile reparatorii pentru cota sa de ½ din moştenire.
De altfel, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001 republicată statuează că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III din lege profită celorlalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire. In speţă, de cota contestatorului va profita pârâtul B.M. care a formulat notificarea.
Chiar dacă aceste dispoziţii nu existau la data emiterii dispoziţiei, ele erau în vigoare la momentul formulării contestaţiei şi, cum legea civilă este de imediată aplicare, ambele instanţe le-au aplicat corect.
În mod corect instanţa de apel a apreciat că recurentul contestator nu are calitate procesuală activă în cauză deoarece nu a notificat unitatea deţinătoare în termenul prevăzut de Legea 10/2001.
Astfel, pentru a beneficia de măsurile reparatorii stabilite prin Legea 10/2001 persoana îndreptăţită, respectiv fostul proprietar al imobilului sau moştenitorii acestuia, trebuie să parcurgă procedura administrativă prealabilă care se declanşează în urma notificării adresată unităţii deţinătoare a imobilului preluat abuziv. Cum, în speţă, contestatorul nu a depus această notificare în termenul legal, el este decăzut din dreptul de a mai solicita în justiţie măsurile reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
Pentru neformularea notificării în termenul legal şi în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 contestatorul recurent este decăzut din dreptul de a solicita în justiţie restituirea în natură a imobilului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
În consecinţă, hotărârea pronunţată în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul C.L.D. împotriva deciziei nr. 411 A din 18 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Civil → |
|---|
