ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2211
Dosar nr.7189/1/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, la data de 6 decembrie 2000, sub nr. 97/2001, reclamanţii M.G. şi Ş.M. au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Braşov, solicitând instanţei să dispună obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bran, întabulat în C.F. Poarta nr. 941, top 1694/1/1/a/1, casă de cărămidă şi teren în suprafaţă de 3390 mp şi top 1694/2, teren de 3540 mp.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că imobilul a fost dobândit în anul 1943, de M.G. şi Ş.A., în baza unui act de donaţie, de la mama lor, S.S., născută P.
Imobilul a fost stăpânit în indiviziune de cele 2 surori până în anul 1950, când a fost preluat de Confederaţia Generală a Sindicatelor pentru tabără de copii, nefiind întocmit niciun act de preluare. În anexa la Decretul nr. 92/1950 nu se regăsesc proprietarele de carte funciară.
Ulterior, imobilul a fost cedat Spitalului Zărneşti şi apoi, Spitalului de Neuropsihiatrie Braşov, în prezent funcţionând o secţie de bolnavi cronici ai acestui spital şi mai multe cabinete particulare.
În concluzie, imobilul a fost preluat fără titlu.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (2), (4) şi (5) din HG nr. 11/1997 şi art. 480 C. civ.
Pe parcursul procesului, au fost depuse două precizări ale acţiunii iniţiale, prin prima solicitându-se obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele de la top 1694/1/1/a/1, compus din casă de cărămidă şi dependinţe, o construcţie cu trei camere, o gheţărie şi două magazii şi de la top 1694/2, teren de cca. 7500 mp, urmând a se corecta suprafaţa înscrisă în carte funciară.
Prin cea de-a doua precizare, reclamanţii au solicitat rectificarea C.F. 941 Poarta, în sensul de a se înscrie pe top 1694/2, casă de cărămidă cu 4 nivele şi construcţii anexe, în loc de fânaţ de 3.540 mp, astfel cum apare în prezent şi teren de 11.583 mp, precum şi să fie obligat pârâtul să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bran Poarta nr. 202 înscris în C.F. 941, top 1694/2 , casă cu patru nivele şi construcţii anexe şi 8.493 mp teren ocupat de către acestea.
Prin sentinţa civilă nr. 402/S din 14 decembrie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi; s-a dispus rectificarea C.F. 941 Poarta (nu 971, cum din eroare s-a trecut în dispozitiv), în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a construcţiei de cărămidă cu 4 nivele şi a terenului în suprafaţă de 11.583 mp, în loc de fânaţ în suprafaţă de 3.540 mp, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N.B., nr. 568/2001, care face parte integrantă din hotărâre. A fost obligat pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Braşov să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bran, Poarta 202, înscris în C.F. 941, top 1694/2, construcţie cu 4 nivele, construcţii anexe şi teren în suprafaţă de 8.493 mp.
În pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt coproprietari ai imobilului înscris în C.F. Poarta 941 top 1694/1/1/a/1 şi top 1694/2, situat în Bran, reclamanta M.G. dobândind dreptul de proprietate prin donaţie, iar reclamantul Ş.M., prin moştenire de la antecesoarea acestuia, Ş.A.M., decedată la 7 aprilie 1991. Dreptul de proprietate al reclamanţilor este înscris în C.F. nr. 941 Poarta, la foaia de proprietate, la B+10, B+11.
Întabularea în C.F. are caracter constitutiv de drepturi, conform art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 115/1938.
Prin raportul de expertiză nr. 568/2001, întocmit de expert B.N., a fost identificat imobilul în litigiu, rezultând că suprafaţa reală a terenului înscris în C.F. 941 Poarta top 1694/2 este 11.583 mp, în loc de 3390 mp, astfel cum este menţionat în C.F., din care suprafaţa de 3090 mp a fost primită de către reclamanţi în baza Legii nr. 18/1991, iar pe suprafaţa de 8493 mp este edificată o construcţie cu 4 nivele, folosită de pârâtul Spitalul de Neuropsihiatrie Braşov, cu destinaţia de dispensar medical al comunei Bran, după cum rezultă din răspunsul la interogatoriu al pârâtului.
Construcţia care este înscrisă în C.F. 941 Poarta la nr. top 1964/1/1/a/1 este o altă construcţie, diferită de cea deţinută de către pârâtă cu destinaţia de dispensar medical şi nu face obiectul acţiunii în revendicare formulate de reclamanţi.
Pârâtul deţine fără titlu imobilul situat în Bran, înscris în C.F. nr. 941 top 1694/2, casă cu 4 nivele, construcţii anexe şi teren în suprafaţă de 8.493 mp.
În apărare, pârâtul a depus extrasul de C.F. 27036/1993 privind C.F. 940 Bran Poarta, în care la nr. top 1691 este înscrisă o construcţie cu destinaţia de spital şi teren, în suprafaţă de 1109 mp, aflată în proprietatea statului român, conform menţiunilor de la B+L.
Din raportul de expertiză întocmit de expert B.N., rezultă că imobilul revendicat de reclamanţi, constând în construcţie cu 4 nivele, construcţii anexe şi teren în suprafaţă de 8.493 mp şi folosit de pârât, nu se află înscris în C.F. 940 Bran Poarta, top 1691, astfel cum pretinde pârâtul, ci în C.F. 941 Bran Poarta, top 1694/2.
Titlul invocat de pârât, în baza căruia posedă imobilul, îl reprezintă dispoziţia nr. 255 din 20 august 1997 emisă de către Ministerul Sănătăţii, Direcţia Sanitară Judeţeană Braşov, dar această dispoziţie nu este de natură să confere vreun drept acestuia deoarece prevede numai că, începând cu 1 septembrie 1997, Secţia Exterioară Bran a Spitalului Orăşenesc Zărneşti a trecut în subordinea Spitalului de Neuropsihiatrie Braşov, fără a cuprinde dispoziţii referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului.
În concluzie, pârâtul deţine imobilul în litigiu fără titlu, astfel încât acţiunea a fost admisă conform art. 480 C. civ.
S-a dispus şi rectificarea C.F. 941 Poarta, în sensul înscrierii la nr. top 1694/2 a construcţiei de cărămidă cu 4 nivele şi a terenului în suprafaţă de 11.583 mp, în loc de fânaţ în suprafaţă de 3540 mp deoarece înscrierile din C.F. nu mai erau în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului; s-au avut în vedere în acest sens dispoziţiile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece imobilul revendicat nu este unul şi acelaşi cu cel deţinut de către spital, al cărui proprietar este statul român. Conform C.F. nr. 940 al comunei Bran-Poartă, spitalul este întabulat pe nr. top 1691, iar revendicarea reclamanţilor se face pentru imobilul situat C.F. 941 nr. top 1694/2 şi top 1694/1/1/a/1.
Identificarea imobilului conform expertizei este lipsită de temei legal, transferându-se imobilul deţinut de reclamanţi prin C.F. 941 pe imobilul deţinut de către spital prin C.F.. 940 nr. top 1691. Expertiza nu a luat în considerare hărţile cadastrale existente la nivelul comunei Bran, în cauză fiind necesară introducerea Primăriei Bran, care a edificat clădirea spitalului din sursele proprii ale comunităţii Bran.
Prin Decizia civilă nr. 29/Ap din 7 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, s-a respins apelul ca nefondat, fiind obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 10.700.000 lei vechi către reclamanţi.
Instanţa de apel a constatat că apelul este nefondat deoarece susţinerea pârâtului privind întabularea imobilului în litigiu în C.F. 940 Poarta, nr. top 1691 este neîntemeiată. Imobilul înscris în C.F. 940 nr. top 1691 este o casă compusă din 10 camere şi teren de 1108 mp, pe când pârâta deţine un imobil cu 4 nivele şi 35 de camere, construit pe un teren de 8493 mp.
Înregistrarea în C.F. a imobilului în litigiu în anul 1930 este menţionată în C.F. 10 sistată, la poziţia B+18 asupra nr. top 1694, care s-a dezmembrat ulterior, clădirea fiind amplasată pe nr. top 1694/2, proprietari fiind G.M. şi Ş.A.
Omisiunea înscrierii din C.F. 10 în C.F. 941 a nr. top 1694 a construcţiei cu etaj şi mansardă nu schimbă realitatea.
Construcţia în litigiu nu poate aparţine imobilului înscris în C.F. 940 nr. top 1691, parcela cu nr. top 1691 aflându-se conform dezmembrărilor în timp, mai spre Sud-vest, fiind la distanţă de imobilul în litigiu, fapt care rezultă şi din harta depusă de pârât în apel.
De asemenea, susţinerea intimatei conform căreia Primăria Bran ar fi edificat clădirea în litigiu, nu a fost dovedită.
Pârâta a fost reprezentată în faţa instanţei de fond, neputându-se susţine lipsa de apărare a acesteia, invocată ca motiv de apel.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul, admis prin Decizia nr. 6120 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care a casat Decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că ambele instanţe au împărtăşit punctul de vedere al expertului N.B., care menţionează în raportul de expertiză întocmit în cauză că imobilul revendicat de către reclamanţi nu poate fi decât cel cu nr. topo 1694/2 şi cuprinde construcţia cu 4 nivele (spitalul) şi folosinţele aferente, precum şi teren în suprafaţă de 11583 mp, din care suprafaţa folosită de pârât este de 8.493 mp, suprafeţe care trebuie înscrise în C.F. ca aparţinând nr. topo indicat, deşi acelaşi expert reţine că imobilele cu nr. top 1694, 1695/2, 1694/2, 1694/1/1/a/1 şi 1691 se identifică parţial pe planşa cadastrală originală de C.F. Aceasta deoarece nr.top 1691 , 1692, 1693, 1694 şi 1695 apar toate în cadrul unei singure parcele, ulterior dezmembrate, iar dezmembrările nu se pot distinge cu claritate, nr. topo neputând fi precizate.
Înscrisurile prezentate de către reclamanţi, care nu se regăsesc în arhiva de carte funciară şi pe care expertul le-a reţinut în sensul redării corecte a succesiunii dezmembrării parcelei amintite în nr. top componente, reprezintă înscrisuri în limba maghiară datate 1907,1914 şi 1920, nu conţin date în legătură cu modul în care s-a făcut dezmembrarea parcelei despre care expertul afirmă că, deşi a fost una singură, a avut numerele de top 1691-1695. În lipsa unei traduceri din limba maghiară, din documentele menţionate nu rezultă titularul dreptului de proprietate asupra parcelei, dacă erau edificate construcţii, care este suprafaţa totală a parcelei înainte de prima dezmembrare, data acesteia, care au fost suprafeţele şi numerele de top ale parcelelor formate ulterior după succesiunea de dezmembrări şi dacă parte dintre ele au fost înstrăinate.
Instanţele nu au ţinut seama că înscrisurile apreciate de expert ca fiind edificatoare nu îndeplineau cerinţele art. 112 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la necesitatea depunerii de traduceri, în cazul actelor scrise în limbă străină.
A mai reţinut instanţa de recurs că imobilul cu nr. top 1694 a purtat acelaşi număr top până în anul dobândirii lui de către autoarele reclamanţilor, fără alte numere topografice noi, care să indice efectuarea vreunei operaţiuni de dezmembrare până în anul 1943, dezmembrare care a avut loc abia în anul 1969, în baza actului de dezmembrare şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat Judeţean Braşov cu nr. 10217/1969, după cum rezultă din extrasul de C.F. depus la fila 93 din dosarul 97/2001 al Tribunalului Braşov.
Asemenea înscrisuri, care nu se regăsesc în dosar, ar avea relevanţă în identificarea certă a imobilului în litigiu şi a modalităţii de preluare de către stat.
Deşi pârâtul a invocat aceste neconcordanţe în apel, instanţa respectivă nu s-a preocupat să le clarifice, deşi avea o asemenea obligaţie în virtutea rolului activ şi a caracterului devolutiv al acestei căi de atac.
În concluzie, instanţa a casat Decizia Curţii de Apel Başov şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu menţiunea obligaţiei efectuării unei noi expertize, care să identifice imobilul revendicat de către reclamanţi, în raport de toate aspectele prezentate în Decizia de casare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 499/Ap/2006, prin Decizia civilă nr. 91/Ap din 26 iunie 2007, fiind respins apelul declarat de către pârât şi obligat la plata către intimaţi a sumei de 1083,44 lei cheltuieli de judecată în apel.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, având ca obiective cele stabilite de părţi şi de către instanţă, ca urmare a îndrumărilor date prin Decizia de casare, din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv traducerile din limba maghiară, precum şi documentele aflate la dosarele de carte funciară, instanţa a reţinut că, în mod cert, imobilul revendicat se află înscris în totalitate pe nr. top 1694/2, că are o suprafaţă de teren de 13.915 mp şi pe el se regăseşte construcţia formată din 35 de camere, folosită de către pârât. Susţinerea apelantului că spitalul ar fi situat pe nr. top 1691 nu este reală, pe acest număr topografic aflându-se un alt imobil, compus din casă cu 10 camere şi teren de 1190 mp, care a fost restituit reclamanţilor anterior, prin sentinţa civilă nr. 180 din 4 mai 2001 a Judecătoriei Braşov.
Susţinerile apelantului referitoare la edificarea construcţiei spital de către primăria Bran nu au fost dovedite.
Criticile privind lipsa reprezentării în instanţă, ceea ce ar fi condus la imposibilitatea pârâtului de a propune administrarea probelor necesare aflării adevărului au fost înlăturate în raport de legalitatea procedurii de citare îndeplinite cu acesta până la termenul din 20 aprilie 2001, de răspunsul la interogatoriu şi de faptul că a fost reprezentat direct în instanţă prin directorul financiar contabil C.C., dată de la care pârâtul a dobândit termen în cunoştinţă. Pârâtul a avut, astfel, cunoştinţă despre proces şi a putut propune probele necesare aflării adevărului.
Referitor la criticile formulate în recurs şi pe care instanţa respectivă le-a dat în dezlegarea curţii de apel, acestea au fost înlăturate. Susţinerile apelantului privind aflare imobilului spital pe nr.top 1695/1/c şi top 1693/2/b nu sunt reale faţă de concluziile expertizei, dar şi de faptul că imobilele aflate la nr. top menţionate au fost restituite reclamanţilor anterior, prin sentinţa nr. 4313/1992 a Judecătoriei Braşov.
S-a susţinut şi inadmisibilitatea acţiunii în revendicare faţă de cererea reclamanţilor de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, ceea ce înseamnă că aceştia au recunoscut trecerea imobilului cu titlu în proprietatea statului şi legalitatea naţionalizării prin Decretul nr. 92/1950, chiar dacă în anexa la decret este trecută o altă persoană decât adevăratul proprietar, iar construcţia este menţionată cu destinaţia de hotel.
Instanţa a înlăturat aceste susţineri, motivând că cererea de despăgubiri nu demonstrează recunoaşterea din partea reclamanţilor a legalităţii titlului statului sau a naţionalizării, ci denotă o poziţie contrarie deoarece, la momentul respectiv, această cerere era singura modalitate prin care se putea repara preluarea fără titlu, în cazul în care imobilul nu era ocupat de petenţi, în calitate de chiriaşi sau nu era liber.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Au fost încălcate normele de competenţă materială faţă de valoarea obiectului cauzei, care nu depăşeşte suma de 5 miliarde lei, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiului aparţine potrivit art. 1 pct. 1 din acelaşi cod Judecătoriei Braşov .
Pentru acest motiv, recurentul a solicitat casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
2. În baza art. 304 pct. 6 din acelaşi cod, recurentul a solicitat modificarea deciziei în raport de imobilul revendicat de către reclamanţi, care nu este unul şi acelaşi cu spitalul, contrar concluziilor noului raport de expertiză nr. 300055/2007. Imobilul revendicat, conform acţiunii, este întabulat în C.F. 941, nr. top 1694/1/1/a/1 (casă de cărămidă de 3390 mp) şi nr. top 1694/2 (teren de 3540 mp), în timp ce imobilul restituit şi în care se află spitalul, este întabulat în C.F. 627, nr. top 1695/1/c (casă de cărămidă cu etaj şi mansardă, cu 35 de camere şi verandă de 2635 mp) şi top 1693/2/b (teren de 706 mp).
3. Recurentul a solicitat modificarea deciziei şi în raport de dispoziţiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că bunurile din domeniul public nu pot fi revendicate de către foştii proprietari decât dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
În condiţiile apariţiei Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare întemeiată pe Codul civil este inadmisibilă.
Pe de altă parte, în temeiul art. 46 alin. (3) din actul normativ enunţat, în cazul respingerii acţiunilor privind restituirea în natură a bunului solicitat, se poate formula cerere în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea căii de atac şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
Pe parcursul procesului a decedat intimata reclamantă M.G., fiind introdus în cauză moştenitorul acesteia, M.G.G., dovedind această calitate cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 218 din 28 decembrie 2007 emis de BNP Asociaţi J. şi T.
În dosar au depus întâmpinare reclamanţii intimaţi, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la necompetenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă de către tribunal, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate.
Acţiunea a fost introdusă în primă instanţă pe rolul Tribunalului Braşov, nefiind invocată excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe de niciuna dintre părţi, ceea ce înseamnă că au acceptat o valoare a bunului revendicat superioară sau cel puţin egală cu limita stabilită de art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv de 150.000.000 de lei vechi (art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000), care să atragă o asemenea competenţă.
Pe de altă parte, în dosarul de apel nr. 280/Ap/2002, la termenul din 5 martie 2002, s-a pus în discuţie valoarea imobilului în litigiu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, reclamanţii indicând o valoare provizorie de 500.000.000 de lei, de asemenea superioară limitei stabilite în Cod, pentru competenţa în primă instanţă a tribunalului, valoarea propusă de pârât (752.746 lei) fiind apreciată ca fiind derizorie.
Cum competenţa materială a instanţei este determinată de valoarea imobilului la data introducerii acţiunii, indiferent de modificările de valoare intervenite pe parcursul procesului(art. 181 C. proc. civ.) şi această valoare era de peste 150.000.000 lei vechi, în mod corect litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de către tribunal. Ca atare, nu prezintă relevanţă în ce măsură, în prezent, în faza procesuală a recursului, valoarea bunului depăşeşte sau nu limita prevăzută în Cod, în actuala formă-respectiv 5.000.000.000 lei vechi.
De altfel, şi în dosarul nr.499/Ap/2006, reluându-se discuţia valorii imobilului, în scopul stabilirii competenţei Curţii de Apel Braşov în judecarea apelului, valoarea indicată de către reclamantul Ş.M. a fost de 2 milioane de Euro, mult superioară valorii stabilite de actualul cod pentru soluţionarea litigiului în primă instanţă, de către tribunal.
Nu sunt îndeplinite, deci, cerinţele art. 304 pct. 3 C. proc. civ. privind soluţionarea cauzei de către o instanţă necompetentă.
Referitor la susţinerile încadrate în art. 304 pct. 6 din acelaşi cod, nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Recurentul contestă în continuare identitatea imobilului, susţinând că imobilul retrocedat reclamanţilor este altul decât cel solicitat prin acţiune, fiind întabulat în C.F. 627, nr.top 1695/1/c şi, respectiv, top 1693/2/b. Contestă concluziile raportului de expertiză, fără să aducă însă argumente concrete în legătură cu lipsa de fundament a acestora.
La îndrumarea instanţei de casare, în rejudecarea apelului, s-a procedat la efectuarea unei noi expertize, care a stabilit, în urma admiterii şi a obiecţiunilor formulate de părţi la lucrarea iniţială, că imobilul-construcţie format din 35 de camere şi suprafaţa de 11.175 mp teren adiacent clădirii, folosite în prezent de recurentul pârât, se află pe nr. top. 1694/2, sens în care s-a şi dispus de către instanţă rectificarea C.F. 941., care menţiona în mod greşit fâneaţă de 3540 mp la acest nr.top.
Solicitarea iniţială a reclamanţilor, de a li se lăsa în deplină proprietate şi posesie un imobil întabulat parţial la un alt nr.top, respectiv 1694/1/1/a/1 şi în altă compunere şi suprafaţă decât cea a imobilului obţinut prin sentinţă, a fost eronată faţă de datele reale de identificare ale imobilului pretins. Cererea introductivă a fost însă precizată corespunzător cu datele actuale, în urma efectuării raportului de expertiză de către expert N.B. (fila 84 dosar fond).
Cum imobilul revendicat şi care s-a aflat în proprietatea autoarelor reclamanţilor este şi cel obţinut prin hotărârea primei instanţe, nu se poate reţine că aceasta ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, nefiind îndeplinite cerinţele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
De altfel, chiar recurentul prezintă susţineri contradictorii în legătură cu amplasarea imobilului pe care îl deţine, respectiv clădirea Spitalului şi terenul aferent întrucât îl situează fie în C.F. 627 nr.top. 1695/1/c şi top. 1693/2/b ( motivele de recurs în dosarele nr.2643/2002 şi cel de faţă), fie în C.F. 940, nr.top 1691 (dosarul de apel nr.280/2002 şi obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în dosarul 499/Ap/2006 de expert P.R.A., fila 226).
Ambele amplasamente propuse de recurent pentru imobilul deţinut de acesta vizează, conform raportului de expertiză întocmit de expertul sus menţionat şi hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar, alte imobile decât cel revendicat în prezentul dosar, imobile deja restituite proprietarilor.
În ceea ce priveşte imobilul înscris în C.F. 627 Bran Poarta top.1695/1/c şi top.1693/2/b, a fost restabilit dreptul de proprietate al fostului proprietar, conform sentinţei civile nr. 4313 din 7 aprilie 1992 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate în cauză, constatându-se totodată că pe terenul menţionat nu există spital; pentru imobilul din C.F. 940 Bran Poarta top.1691 a fost reînscris dreptul de proprietate al autorilor reclamanţilor, S.A. şi S.S., născută P., conform sentinţei civile nr. 180 din 4 mai 2001 a aceleiaşi judecătorii, din procesul verbal de executare întocmit în dosar 892/2001, rezultând că, pe amplasamentul nr.top respectiv, se află o clădire cu destinaţie de şcoală şi grădiniţă.
Motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi apariţia Legii speciale nr. 10/2001, care ar înlătura incidenţa dreptului comun pentru obţinerea bunului în natură sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Într-adevăr, conform dispoziţiei legale enunţate mai sus, bunurile preluate fără titlu valabil (aspect necontestat prin motivele de recurs) pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legi de reparaţie specială.
Legea nr. 10/2001 reprezintă o lege specială de reparaţie, inclusiv în cazul imobilelor preluate în temeiul Decretului nr. 92/1950, astfel cum este cazul în speţă, dar acţiunea promovată de reclamanţi este anterioară intrării în vigoare a actului normativ în discuţie (14 februarie 2001), data introducerii pe rolul Tribunalului Braşov fiind 6 decembrie 2000. În consecinţă, este pe deplin aplicabil dreptul comun în materie, legea specială neputând retroactiva.
În plus, destinaţia actuală a imobilului clădire, aceea de spital, nu constituie un impediment la admiterea acţiunii în revendicare, în condiţiile în care bunul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar art. 6 alin. (2) nu face distincţie în soluţia propusă, în raport de un asemenea criteriu.
Pe de altă parte, chiar şi din perspectiva Legii nr. 10/2001, imobilele ocupate de unităţi sanitare pot fi restituite în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, conform art. 16, dar cu obligaţia pentru titular de a le păstra afectaţiunea pe o durată determinată prin lege.
Art. 46 alin. (3), invocat la finele motivelor de recurs, nu are relevanţă în cauză deoarece reclamanţii nu se află în ipoteza pierderii procesului în revendicare şi valorificării eventualului lor interes de a formula notificare în temeiul legii speciale.
În concluzie, instanţa de apel a procedat la o corectă interpretare şi aplicare a legislaţiei în domeniu, menţinând soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii reclamanţilor, astfel cum a fost formulată şi precizată.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 3, 6 şi 9 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat pârâtul Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov împotriva deciziei nr. 91/Ap din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2206/2008. Civil → |
|---|
