ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2954
Dosar nr. 257/35/200.
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu-Mare sub nr. 292/83/2006, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Carei, F. Satu-Mare, restituirea în natură a imobilului situat în Carei, nr. top 1535/1, 1535/2 ( casă şi teren în suprafaţă de 1561 mp), şi intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, că a fost solicitat de către reclamantă spre a-i fi restituit conform Legii nr. 10/2001, fără a primi însă vreun răspuns la notificare, deşi au trecut mai mulţi ani de la data transmiterii acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 1013/D din 10 noiembrie 2006, Tribunalul Satu-Mare, secţia civilă, a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu privire la casă, întrucât aceasta a fost înstrăinată de către parte conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 247/1983, către F. Carei, nefiind vorba aşadar, de un imobil preluat abuziv de către stat.
Referitor la terenul aferent construcţiei, s-a constatat că acesta a fost preluat de către Stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, aşa încât restituirea în natură nu este posibilă, dobânditorul construcţiei având vocaţie, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, la atribuirea în proprietate a acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a arătat că este îndreptăţită la restituire, întrucât a făcut dovada dreptului său de proprietate cu extrasele de carte funciară depuse la dosar, iar principiul restituirii proprietăţii se regăseşte în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, pe care şi-a fundamentat acţiunea.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 329/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, potrivit extrasului de carte funciară, dreptul de proprietate asupra construcţiei menţionat în foaia de avere sub B8, apare înscris în favoarea Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Producţie Satu Mare, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu apelanta.
Pe de altă parte, Statul apare intabulat în temeiul Legii nr. 58/1974, astfel încât reclamanta ar fi fost îndreptăţită la restituire pentru cota-parte din imobil (înscris sub B4 din C.F. nr. 7445 Carei), respectiv, cota de 1/6 din cota de 483/1461 părţi, preluate fără titlu de stat.
Întrucât reclamanta nu a depus contractul din 1983, în baza căruia a avut loc înstrăinarea şi nici nu au putut fi administrate probe suplimentare pe situaţia de fapt, datorită neprezentării reclamantei, instanţa a concluzionat asupra caracterului nefondat al apelului.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelanta-reclamantă, care a susţinut caracterul nelegal al soluţiei, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 312 alin. (5) C. proc. civ., sub următoarele aspecte:
- Aprecierea greşită asupra inexistenţei probelor în dosar, pe baza cărora să se stabilească situaţia de fapt, în condiţiile în care fusese depusă cartea funciară, din care rezultă dreptul de proprietate al reclamantei.
Or, extrasele de carte funciară demonstrează dreptul de proprietate şi nicio altă stare de fapt nu se poate crea şi nici reţine, în contradicţie cu ceea ce rezultă din aceste acte.
- În mod contradictoriu instanţa stabileşte pe de o parte, că reclamanta deţinea o cotă-parte de proprietate din imobil, că aceasta i-a fost preluată abuziv de către stat, pentru ca pe de altă parte, să concluzioneze că demersul judiciar al acesteia este nejustificat şi să-i respingă apelul.
S-a susţinut că a avut loc o necercetare a apelului solicitându-se, în principal, casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Recursul este fondat.
Fundamentându-şi soluţia, instanţa de apel a apreciat că nu poate determina situaţia imobilului a cărui restituire se solicita, în absenţa depunerii la dosar a unui contract de vânzare-cumpărare. Totodată, s-a considerat că era necesară o suplimentare a probatoriului pe situaţia de fapt şi aceasta nu s-a putut realiza, datorită neprezentării reclamantei în instanţă.
Reţinând aceste aspecte, considerate de instanţă ca fiind hotărâtoare în dezlegarea pricinii, a fost ignorată forţa juridică a extraselor de carte funciară aflate în dosar, acte pe baza cărora instanţa trebuia să tragă concluzii în legătură cu situaţia juridică a bunului ce făcea obiectul litigiului.
Astfel cum în mod corect susţine recurenta, extrasele de carte funciară dovedesc dreptul de proprietate, nici o situaţie contrară neputându-se crea ori reţine în contra menţiunilor conţinute de acesta.
Aceasta, întrucât funcţiunea cărţii funciare este de a asigura publicitatea integrală a drepturilor, actelor şi faptelor juridice privitoare la imobilele ce fac obiectul acestora. Ca atare, totalitatea raporturilor juridice referitoare la bunurile imobile se regăsesc în evidenţele de carte funciară, presupuse în temeiul principiului legalităţii şi al forţei probante a înscrisurilor funciare, că exprimă realitatea, fără posibilitatea de a pretinde contrariul.
În acest sens, potrivit art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 (act normativ sub imperiul căruia s-au făcut operaţiunile de carte funciară) „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei", iar potrivit art. 33 „cuprinsul cărţii funciare, cu excepţia îngrădirilor şi excepţiilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acţiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă n-a cunoscut pe altă cale această inexactitate".
Această prezumţie de valabilitate a înscrierilor în cartea funciară, instituită prin dispoziţiile art. 32-33 din Decretul-lege nr. 115/1938, a fost preluată şi în noua reglementare a cărţii funciare (prin dispoziţiile art. 33-34 din Lega nr. 7/1996). În pofida acestor dispoziţii legale şi a extraselor de carte funciară din care rezulta situaţia imobilului, instanţa de apel a pretins imposibilitatea determinării acesteia, în absenţa depunerii actelor juridice pe baza cărora se realizează operaţiunile de carte funciară.
În acelaşi timp, în mod contradictoriu instanţa a reţinut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei şi că în privinţa unei cote-părţi din acesta (preluată abuziv de către Stat), ar fi îndreptăţită la restituire, dar că aceasta nu poate fi dispusă deoarece ar fi fost necesară o suplimentare a probatoriului.
Rezultă că, prin soluţia adoptată, instanţa de apel pe de o parte, a ignorat forţa juridică a înscrierilor de carte funciară (nesocotind astfel, dispoziţiile legale care guvernează materia), iar pe de altă parte, a statuat în mod contradictoriu asupra calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei şi în acelaşi timp, asupra imposibilităţii restituirii cotei-părţi de proprietate, dedusă din nedepunerea la doar a unor acte, solicitate peste conţinutul extraselor de carte funciară.
S-a procedat astfel nelegal, ajungându-se la o necercetare a fondului pricinii, prin refuzul stabilirii situaţiei de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 313 C. proc. civ. şi ale art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis, casată Decizia atacată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 329/A din 27 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2736/2008. Civil → |
|---|
