ICCJ. Decizia nr. 3245/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3245
Dosar nr. 9540/2/200.
Şedinţa publică din 22 mai 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6 din 23 noiembrie 2004, Tribunalul Giurgiu a admis acţiunea formulată de reclamanta A.N.D.P.R. – D.R.D.P. Bucureşti, împotriva pârâtei G.V.A.E. şi, în consecinţă, a luat act de învoiala părţilor, în scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafaţă de 46,5 mp situat în extravilanul comunei Daia, judeţul Giurgiu, având numărul cadastral 404, tarlaua 34, parcela 41 ( Magheru ), înscris în adeverinţa nr. 432 din 7 septembrie 1991, eliberată de Comisia Comunală Daia şi în procesul-verbal încheiat în aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind proprietatea pârâtei G.V.A.E.; a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum total de 93 dolari SUA, respectiv câte 2 dolari SUA/ mp, despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu-dolari SUA al BNR, valabil în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atunci când părţile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu şi asupra despăgubirii, instanţa ia act de învoiala acestora şi a stabileşte despăgubirile în condiţiile art. 15 din acelaşi act normativ.
Întrucât pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru refacerea expertizei tehnice, după care nu s-a mai prezentat la proces, instanţa a stabilit despăgubirile la nivelul ofertei de expropriere.
Prin Decizia civilă nr. 781/A din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, a admis apelul declarat de pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentinţa apelată şi, în consecinţă, a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o despăgubire în cuantum de 2.325 dolari SUA, respectiv de 50 dolari SUA/mp pentru suprafaţa de 46,5 mp teren, suma urmând a fi plătită la cursul oficial leu - dolari SUA al BNR, valabil, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei; a înlăturat „învoiala" de care instanţa de fond a luat act şi a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 6979 din 14 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 11837/2/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti; a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia nr. 76/A din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire către pârâtă în cuantum de 465 Euro, respectiv de 10 Euro/mp ( pentru suprafaţa de 46,5 mp teren, expropriată ), sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu - Euro al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a acestei decizii; a înlăturat învoiala de care prima instanţă a luat act şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, reţinând, în esenţă, următoarele:
Apelanta-pârâtă a fost de acord cu exproprierea terenului în suprafaţă de 46,5 mp, dar nu a fost de acord cu cuantumul despăgubirii de 2 dolari SUA/mp, stabilită în baza ofertei avansate de A.N.P., solicitând 50 dolari SUA/mp, astfel cum rezultă din tranzacţia încheiată între părţi.
S-a apreciat că expertiza efectuată în această fază procesuală a răspuns cerinţelor impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1999, conform căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 şi comparând rezultatul expertizei cu oferta de 2 dolari SUA/mp; şi cu solicitarea apelantei-pârâte de 50 dolari SUA/mp, a apreciat că 10 Euro/mp este o despăgubire rezonabilă în raport cu caracteristicile terenului în suprafaţă de 46,5 mp, supus exproprierii, sumă ce va fi plătită la cursul oficial leu-Euro al B.N.R., valabil, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.V.A.E., criticând-o pentru următoarele motive :
Comisia de experţi care a întocmit raportul de expertiză a fost constituită cu încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, raportul de expertiză a fost întocmit de experţii S.F., desemnată de către instanţă, A.D., propus de expropriator şi C.T., propus de pârâtă.
Expertul tehnic S.F. nu are specializarea necesară întocmirii raportului de expertiză în cauză, expertul C.T. nu figurează în evidenţele B.L.E.T. Bucureşti, iar expertul propus de expropriator nu a făcut dovada calităţii sale de expert, neavând legitimaţia vizată la zi pentru anul 2007 şi, totodată, acesta are specializarea agricultură şi nicidecum evaluator topo.
S-a mai arătat că şi valoarea de piaţă a terenului stabilită ca urmare a efectuării raportului de expertiză, respectiv 10 Euro/mp, este mult diminuată, întrucât alte trei proprietăţi selectate de expert, în raport de care s-a stabilit valoarea de piaţă a terenului, nu pot fi luate ca punct de reper în stabilirea valorii de piaţă a terenului, deoarece sunt cu mult mai mari faţă de terenul prezentei cauze, fiind cunoscut faptul că, pe măsură ce suprafaţa de teren oferită vânzării este mai mare, preţul de vânzare scade.
De asemenea, in stabilirea valorii de piaţă a terenului nu s-a ţinut seama de poziţia acestuia, de lucrările deja executate şi de consecinţele acestora, respectiv imposibilitatea pârâtei de a avea acces la restul terenului, cât şi de lucrările care se impun a fi efectuate de către aceasta, pe cheltuiala sa, pentru a putea avea acces la restul terenului proprietatea sa, aflat în spatele terenului expropriat.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 şi art. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul fondat.
Prin Decizia civilă nr. 6979 din 14 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeaşi instanţă, deoarece instanţa de apel nu s-a conformat dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994, în sensul constituirii comisiei de experţi, respectiv unul desemnat de expropriator, unul de instanţă şi unul de persoana expusă exproprierii.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanei supusă exproprierii".
Potrivit art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2000 „persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 10 este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit pe specialităţi şi pe judeţe, de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare", iar potrivit art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ „persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, în condiţiile prezentei ordonanţe, poate efectua expertize tehnice numai în specialitatea în care a fost atestat".
În raport de aceste prevederi legale şi de dispoziţiile art. 202 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţa publică, de pe lista întocmită de biroul local de expertiză", instanţa de apel, pentru efectuarea expertizei prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, trebuia să dispună constituirea comisiei de expertiză din experţi tehnici evaluatori cu specializarea topo care să fie înscrişi în tabelul nominal, întocmit, pe specialităţi, de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare.
Or, în speţă, Biroul Local de expertize judiciare tehnice contabile a comunicat instanţei o listă cu 6 experţi dar cu specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, fila 26 dosar apel, iar grefiera de şedinţă de la termenul din 29 ianuarie 2009 a luat legătura cu expertul M.B.M., care a comunicat instanţei o listă cu trei experţi tehnici, filele 29, 30 dosar apel, fără ca instanţa de judecată să fi dispus în acest sens.
La termenul următor, din 26 februarie 2007, instanţa, fără să verifice dacă experţii comunicaţi cu lista de la fila 30 sunt experţi tehnici evaluatori cu specializarea topo şi dacă sunt înscrişi în tabelul nominal întocmit de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., a dispus constituirea comisiei de experţi astfel, S.F. propus de instanţă, C.T. propus de pârâtă şi A.D. propus de intimată, pentru efectuarea expertizei prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Numai că expertul S.F. nu avea calitatea de expert tehnic evaluator cu specialitatea topo, ci este expert tehnic în specialitatea construcţii civile, C.T., propus de pârâtă, nu este înscris în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari întocmit de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare, iar A.D. nu a făcut dovada calităţii sale de expert, în sensul că este înscris în tabelul nominal cuprinzând experţi tehnici judiciari pentru anul 2007.
De altfel, până la termenul următor celui la care a fost numită comisia de experţi, expertul S.F. a adus la cunoştinţă că are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea „construcţii civile şi industriale", iar pârâta a solicitat înlocuirea expertului desemnat de aceasta pentru lipsa imparţialităţii şi a expertului desemnat de instanţă pentru faptul că nu a făcut dovada calităţii de expert, respectiv nu are legitimaţia vizată pentru anul 2007, fără ca instanţa să se pronunţe asupra acestor obiecţiuni ridicate în termen, potrivit art. 212 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, comisia de experţi pentru evaluarea terenului, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a constituit cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi 14 alin. (1) din OG nr. 2/2000 şi a dispoziţiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., iar vătămarea produsă recurentei-pârâte nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De aceea, fără a se mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă privind criteriile de evaluare a terenului, instanţa, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta G.V.A.E., va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se va dispune efectuarea expertizei cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta G.V.A.E. împotriva deciziei nr. 76 A din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3253/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Civil → |
|---|
