ICCJ. Decizia nr. 2996/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2996
Dosar nr. 1151/105/200.
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 5461/2006 reclamanţii M.I. şi M.V. au chemat în judecată au chemat în judecată Primăria Ploieşti, prin Primar solicitând obligarea pârâtei să răspundă notificării nr. 252 din 2 august 2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, precum şi obligarea la plata unor daune interese în cuantum de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea acţiunii s-a arătat că au notificat pârâta pentru restituirea imobilului, însă aceasta a refuzat să răspundă notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 427 din 12 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, într-un al doilea ciclu procesual s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 100 lei/zi de întârziere cu titlu de daune interese începând cu data introducerii acţiunii, 19 aprilie 2006 şi până la data emiterii dispoziţiei nr. 20182 din 19 decembrie 2006.
S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei să răspundă la notificarea transmisă de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin emiterea dispoziţiei nr. 20187 din 19 decembrie 2006, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului motivat de faptul că în prezent construcţia nu mai există şi s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la celălalt capăt de cerere s-a reţinut că acesta este întemeiat, având în vedere perioada îndelungată de aproape 6 ani de la data notificării şi până la emiterea dispoziţiei, perioadă în care reclamanţii au fost împiedicaţi să intre în posesia imobilului sau să primească despăgubirile cuvenite în condiţiile în care legea prevede un termen de 60 de zile pentru soluţionarea notificării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că în mod greşit a fost obligată la plata de daune interese întrucât prin emiterea dispoziţiei s-a achitat de obligaţia prevăzută de lege, iar întârzierea în emiterea acesteia s-a datorat reclamanţilor care au fost încunoştiinţaţi că trebuie să ramburseze suma reprezentând despăgubirile pentru imobilul expropriat.
Prin Decizia civilă nr. 277 din 1 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a răspunde la notificare în termenul prevăzut de lege prin emiterea deciziei, devin aplicabile dispoziţiile art. 1073 şi art. 1075 C. civ., potrivit cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare" şi „orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului".
S-a mai reţinut că susţinerea apelantei potrivit căreia petenţii trebuiau să ramburseze suma reprezentând despăgubirile primite actualizate pentru a putea beneficia de restituirea în natură, nu poate fi avută în vedere întrucât excede obiectului prezentei cauze.
Primăria municipiului Ploieşti, prin primar a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală, invocând, generic, dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine se invocă dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite.
În cauză, reclamanţilor li s-a comunicat suma datorată, prin adresa nr. 39955 din 1 august 2006, sumă pe care aceştia au achitat-o după ce instanţa s-a pronunţat, iar soluţia a rămas definitivă.
Se mai susţine că prin emiterea dispoziţiei nr. 20187/2006 pârâta s-a achitat de obligaţia legală, solicitând exonerarea de la plata sumei de 100 lei/zi cu titlu de daune interese.
Recursul declarat în cauză este fondat în sensul considerentelor ce succed.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială ce vizează restituirea, în natură sau prin măsuri reparatorii, a imobilelor preluate abuziv în perioada de referinţă arătată în lege, prevăzând şi procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
Pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce revin persoanelor juridice implicate în procedura de restituire sau de acordare a măsurilor reparatorii, legea prevede anumite sancţiuni.
Art. 23, devenit art. 25, din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată, nu prevede însă nici o sancţiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care unitatea deţinătoare are obligaţia de a răspunde notificării.
În lipsa unor sancţiuni prevăzute expres în legea specială, instanţele au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1075 C. civ., care nu au legătură cu legea specială care este Legea nr. 10/2001.
Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte constată că în cauză devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că urmează a fi admis recursul, a se casa hotărârile pronunţate anterior în cauză în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii, se va înlătura sancţiunea daunelor cominatorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 277 din 1 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi în parte sentinţa nr. 427 din 12 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, în sensul că, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei, înlătură dispoziţia referitoare la plata de daune interese.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3003/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Civil → |
|---|
