ICCJ. Decizia nr. 3/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3
Dosar nr. 294/3/200.
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 mai 2005 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta I.T. a solicitat obligarea pârâţilor C.V. şi C.A. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în comuna Voluntari, jud. Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 3000 mp şi construcţia existentă pe acest teren.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul a aparţinut defunctului P.C., tatăl său, după decesul acestuia fiind ocupat fără drept de pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 3920 din 29 noiembrie 2005, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 294/3/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 438 din 29 martie 2006, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că imobilul este deţinut de pârâţi prin cumpărare de la G.A., moştenitoare testamentară a lui P.C., reclamanta neavând drept de moştenire a tatălui său întrucât a renunţat la succesiune.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 376 din 29 mai 2007.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta I.T., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, arată că în mod greşit au apreciat instanţele de fond şi apel că nu are calitate procesuală activă întrucât nu are calitatea de moştenitor de pe urma defunctului P.C., deşi din certificatul de calitate de moştenitor nr. 15 din 23 martie 2005 eliberat de BNP V.S. rezultă că este unic moştenitor.
Mai susţine reclamanta că nu a renunţat la moştenirea tatălui său, P.C. şi chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 4818 din 3 iulie 1908 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, irevocabilă, s-a stabilit că singurii moştenitori sunt G.A., în calitate de moştenitoare testamentară şi N.A. în calitate de soţie supravieţuitoare, această hotărâre nu îi este opozabilă.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În cadrul acţiunii în revendicare, existenţa calităţii procesuale active presupune identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului de proprietate.
Reclamanta este fiica lui P.C., căsătorit cu N.A.
În urma decesului lui P.C., în cadrul dezbaterii succesorale notariale (dosar nr. 576/1979 al fostului notariat de Stat Sector 2), recurenta-reclamantă a renunţat la succesiune (încheierea din 17 august 1979, fila 16 dosar tribunal), în aceeaşi zi primind de la G.A., contravaloarea cotei sale succesorale.
Conform art. 696 C. civ., renunţătorul este considerat că nu a fost niciodată moştenitor, vocaţia sa succesorală fiind retroactiv desfiinţată, iar certificatul de calitate de moştenitor nr. 15 din 23 februarie 2005, anexat de reclamantă acţiunii introductive de instanţă, nu echivalează cu o retractare a renunţării.
Prin sentinţa civilă nr. 4818/1980 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, s-a constatat că moştenitori ai defunctului P.C. sunt N.A., soţie supravieţuitoare şi G.A., moştenitoare testamentară.
Corespunzător acestei hotărâri judecătoreşti, a fost eliberat atât certificatul de moştenitor nr. 537 din 27 octombrie 1981, de către Notariatul de Stat al Sectorului Agricol Ilfov, cât şi certificatul de moştenitor suplimentar nr. 203/1990 de către Notariatul de Stat Buftea, ambele certificate stabilind că moştenitori sunt G.A. şi N.A.
Cu privire la imobilul în litigiu, prin sentinţa nr. 4818/1980 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti s-a menţinut starea de indiviziune a moştenitoarelor N.A. şi G.A. asupra a două imobile, unul situat în Tunari, şi celălalt, care formează obiectul prezentului litigiu, situat în Voluntari.
Starea de indiviziune a fost sistată prin sentinţa civilă nr. 1548/1991 a Judecătoriei SAI, prin care soţiei supravieţuitoare N.A. i-a fost atribuit imobilul din Tunari, iar concubinei G.A. imobilul din Voluntari.
Prin sentinţa civilă nr. 1410 din 29 mai 1992 a Judecătoriei SAI, irevocabilă, s-a stabilit că între moştenitoarea G.A. şi intimaţii-pârâţi C.A. şi C.V. a intervenit, la 16 octombrie 1982, vânzarea-cumpărarea imobilului din comuna Voluntari.
Susţinerea recurentei-reclamante că este moştenitoarea mamei sale, N.A., conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. 8 din 21 august 2001, eliberat de BNP A.G.S., nu are relevanţă cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, întrucât înainte de eliberarea acestui certificat de moştenitor, mama sa, a tranzacţionat cu G.A., în sensul că îi revine imobilul din Tunari, iar imobilul în litigiu revine moştenitoarei G.A., tranzacţie consfinţită judecătoreşte prin sentinţa civilă nr. 1548/1991 a Judecătoriei SAI.
Urmare acestei hotărâri, G.A. a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului intimaţilor-pârâţi.
Având în vedere aceste considerente, recursul va fi respins, cu obligarea recurentei de a plăti intimaţilor 595 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta I.T. împotriva deciziei nr. 376 din 29 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor-pârâţi 595 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 408/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 224/2008. Civil → |
|---|
