ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 302

Dosar nr. 6557/104/200.

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2008

Asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6557/104 din 7 noiembrie 2006, reclamanta B.F.M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 3217 din 3 octombrie 2006, emisă de Primăria municipiului Slatina şi a solicitat anularea ei şi restituirea în natură a imobilului teren, situat în municipiul Slatina, judeţul Olt.

În motivarea cererii a arătat că, prin Decizia contestată i-a fost respinsă notificarea nr. 424/N din 9 noiembrie 2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului menţionat anterior, pentru că nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi dovada dreptului de proprietate, cât şi a trecerii în proprietatea statului a imobilului solicitat.

A mai arătat că este persoană îndreptăţită ca şi moştenitoare a numitei C.I., căsătorită P., care la rândul său a dobândit imobilul în litigiu prin partaj voluntar de la autoarea A.N.C.

Prin sentinţa civilă nr. 50 din 22 ianuarie 2007, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Slatina.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, reclamanta B.F.M. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat şi a trecerii lui în proprietatea statului şi nici a calităţii de persoană îndreptăţită.

Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 524 din 24 aprilie 2007 a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 50 din 22 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria municipiului Slatina.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanta B.F.M. a iniţiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi a solicitat restituirea terenului situat în municipiul Slatina.

Intimata pârâtă prin Dispoziţia nr. 321 din 3 octombrie 2006 a respins notificarea reclamantei.

Verificând criticile reclamantei în raport de soluţia instanţei de fond, prin care s-a menţinut dispoziţia emisă de pârâtă, în apel s-a reţinut că într-adevăr nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la terenul a cărui restituire s-a solicitat. S-a avut în vedere că, reclamanta a dovedit existenţa terenului pretins în anul 1915, dar de la această dată până la perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 (6 martie 1945-22 decembrie 1989) nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la regimul juridic al acestuia, nefiind dovedită nici trecerea lui în proprietatea statului. In această situaţie s-a conchis că în mod corect a fost respinsă acţiunea reclamantei.

Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii formulate prin cererea de recurs, reclamanta învederează că hotărârea instanţei de apel este rezultatul „interpretării eronate a probelor administrate şi a lipsei rolului activ al acesteia".

Astfel, precizează că a dovedit calitatea sa de succesor al autoarei A.N.C. (străbunica sa), care, prin actul de partaj voluntar, a lăsat mamei reclamantei I.C. suprafaţa de teren revendicată, aşa cum rezultă din încheierea din data de 20 iulie 1954 a Biroului Notarial Slatina.

Susţine, de asemenea, că şi-a dovedit calitatea de succesoare a mamei sale prin actele de stare civilă anexate la dosar.

În privinţa acceptării succesiunii, arată că potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu trebuia să facă o astfel de dovadă, operând repunerea în termenul de acceptare a succesiunii prin notificarea adresată Primăriei municipiului Slatina, în temeiul acestei legi.

În ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate arată că a făcut dovezi din care rezultă că terenul a aparţinut ascendenţilor săi, dar că acesta a ieşit din circuitul civil ca urmare a incidenţei dispoziţiilor Legii nr. 59/1954, astfel fiind dovedită şi trecerea lui în proprietatea statului.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanta B.F.M., prin notificarea nr. 424/N din 9 noiembrie 2001 adresată Primăriei municipiului Slatina a solicitat restituirea în natură a imobilului teren, situat în municipiul Slatina, judeţul Olt.

Prin Dispoziţia nr. 3217 din 3 octombrie 2006 intimata pârâtă a respins notificarea pentru nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei, a dreptului de proprietate asupra imobilului şi a modalităţii de trecere a acestuia în proprietatea statului.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 ,Sunt îndreptăţite în înţelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;"

Totodată, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ,,De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite".

Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 1 aprilie 1898 se face dovada vânzării terenului în suprafaţă de 5 stânjeni numitului M.I., fără să se precizeze punctul în care se afla acest teren pe raza municipiului Slatina şi nici vecinătăţile acestuia.

Prin adresa nr. 1108 din 10 aprilie 1898, emisă de Primăria Urbei Slatina s-a încuviinţat „construcţia casei domnului M.I., în str. O.", devenită ulterior strada T.

Din actul de partaj voluntar, încheiat în anul 1915, rezultă că de pe urma numitei A.N.C. au rămas suprafeţele de teren de 5 stânjeni şi respectiv 7 stânjeni, preluate de moştenitoarea sa C.I., mama reclamantei.

În acest sens, corect s-a reţinut că actul de partaj voluntar dovedeşte prezenţa în proprietatea numitei A.N.C. (străbunica reclamantei) a suprafeţelor de teren menţionate şi nicidecum în proprietatea numitului I., care a cumpărat terenul în suprafaţă de 5 stânjeni în anul 1898.

Cu toate acestea, reclamanta nu a făcut dovezi în sensul dezbaterii succesiunii numitului I., prin care să se evidenţieze masa succesorală rămasă de pe urma acestuia şi moştenitorii acceptanţi ai succesiunii.

Prin încheierea din 20 iulie 1954 s-a dovedit că mama reclamantei, I.C., a deţinut 200 mp teren, Joc de casă" şi o casă cu două camere, având ca moştenitoare în calitate de descendentă pe reclamanta din cauză.

De asemenea, reclamanta nu a depus nicio dovadă care să evidenţieze modul în care imobilul a fost preluat de stat.

Trebuie reţinut că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare - ,, Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării" şi art. 24 (1)„...în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; (2) în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar."

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, se reţine că în mod corect instanţa de apel a soluţionat cauza, avându-se în vedere că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat şi nici dovada trecerii acestuia în proprietatea statului.

Critica formulată de reclamantă face posibilă încadrarea în art.304 pct. 9 C. proc. civ., însă prevederile acestui text nu sunt incidente în cauză, deoarece hotărârea atacată nu a fost dată cu aplicarea a greşită a dispoziţiilor legale invocate.

Pentru considerentele expuse, conforma art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta B.F.M. împotriva deciziei nr. 524 din 24 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 302/2008. Civil