ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3336
Dosar nr. 9758/3/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2008
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Bucureşti, la 24 noiembrie 2004, reclamantul M.N.M. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, Decizia nr. 346 din 21 septembrie 2004 emisă de A.P.P.S. prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a apartamentului nr. 10 din imobilul situat în Bucureşti, imobil preluat în mod abuziv, prin naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950.
Soluţionând litigiul, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 564 din 7 iunie 2005, a respins acţiunea (contestaţia) formulată de reclamant. Această sentinţă a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, care, prin Decizia civilă nr. 214 A din 28 aprilie 2006, a respins apelul declarat de reclamant.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 10035 din 7 decembrie 2006, a admis recursul declarat de reclamantul M.N.M. şi a casat atât Decizia civilă nr. 214 A din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti cât şi sentinţa civilă nr. 564 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, trimiţând cauza spre rejudecare, aceluiaşi tribunal. În considerentele deciziei, Înalta Curte a motivat că prima instanţă şi instanţa de apel au rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Rejudecând pricina, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 600 din 24 aprilie 2007, a admis acţiunea (contestaţia) formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 346 din 21 septembrie 2004 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o dispoziţie de restituire în natură, către reclamant, a apartamentului aflat în litigiu. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a motivat, în esenţă, că, în calitate de moştenitor al foştilor proprietari, reclamantul este persoană îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a imobilului care a fost preluat de stat în mod abuziv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, prin Decizia civilă nr. 647/A din 15 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 600 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului, secţia a V-a. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat considerentele din sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei civile nr. 647/A din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a, a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S. susţinând, în esenţă, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului şi nici dovada calităţii de moştenitor, aşa încât acţiunea trebuia respinsă.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 1 şi art. 9 din această lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În prezentul litigiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 10035 din 7 decembrie 2006, a stabilit, cu caracter irevocabil, că, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul contestator a făcut atât dovada proprietăţii autorului său asupra imobilului aflat în litigiu cât şi dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Decizia Înaltei Curţi asupra problemelor de drept dezlegate referitoare la dovada proprietăţii şi a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la restituire erau obligatorii pentru judecătorii fondului, astfel încât Tribunalul Bucureşti, rejudecând pricina şi admiţând acţiunea, a aplicat corect dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. De asemenea, curtea de apel, confirmând hotărârea primei instanţe, a pronunţat Decizia cu aplicarea corectă a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile făcute prin recursul declarat de pârâtă că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului şi nici dovada calităţii de moştenitor urmează să fie respinse având în vedere tocmai Decizia Înaltei Curţi, obligatorie pentru judecătorii care au rejudecat pricina, după casarea hotărârilor pronunţate anterior.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul declarat de pârâtă. De altfel, pârâta, prin Decizia nr. 11 din 10 ianuarie 2008, a dispus restituirea în natură a imobilului, decizie care a fost pusă în executare prin procesul verbal încheiat de părţi la 31 ianuarie 2008, acte ce au fost depuse la dosar la termenul de la 26 mai 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 647 A din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3579/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3293/2008. Civil → |
|---|
