ICCJ. Decizia nr. 3293/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3293
Dosar nr. 24802/3/200.
Şedinţa publică din 23 mai 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 11 iulie 2006, reclamanta T.C.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.O. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, comparându-se titlurile de proprietate ale părţilor, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, sector 4.
În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ., ale Legii nr. 247/2005, ale art. 8 şi art. 10 din Constituţia României, art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. 8, art. 17, art. 29 şi art.30 din CEDO, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a fostei proprietare, P.T., care a dobândit imobilul prin actul de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Ilfov, Secţia notariat sub nr. 21742 din 12 octombrie 1944. S-a precizat că imobilul a fost greşit naţionalizat pe numele soţului proprietarei, T.A., care de altfel era exceptat de la aplicarea acestei măsuri ca şi P.T.
Prin sentinţa civilă, definitivă şi irevocabilă nr. 4252 din 6 iunie 1997 a Judecătoriei sectorului 4 a fost obligat Consiliul General al Municipiului Bucureşti să-i lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă imobilul în discuţie, pe care pârâtul l-a dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un detentor precar, deoarece statul a deţinut bunul fără nici un titlu şi, ca atare, nu îl putea înstrăina în mod valabil.
Urmare a decesului pârâtului la 6 septembrie 2006, au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, B.G., H.E.L. şi S.M., iar prin întâmpinarea formulată la 18 octombrie 2006, aceştia au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 3305 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 4, definitivă şi irevocabilă în ce priveşte revendicarea conform deciziei civile pronunţate în dosarul nr. 2428/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 1653 din 6 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea obligând-o, totodată, pe reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta T.C.M., susţinând că acţiunea introductivă este fundamentată pe dispoziţiile art. 480 C. civ. şi ale Legii nr. 247/2005, astfel că instanţa de fond a reţinut în mod greşit autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite dispoziţiile art. 1201 C. civ., deoarece lipseşte identitatea de cauză.
Apelanta a precizat că, pronunţând sentinţa civilă nr. 3305 din 9 iunie 2003, instanţa s-a limitat să constate buna credinţă a cumpărătorului, pe când în prezenta acţiune s-a solicitat compararea titlurilor de proprietate şi atribuirea imobilului către titularul al cărui drept de proprietate este preferabil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 551 pronunţată la 13 septembrie 2007, a admis apelul reclamantei şi a desfiinţat sentinţa apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele triplei identităţi prevăzute de art. 1201 C. civ. în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat.
Astfel s-a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr. 3305 din 9 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 4, hotărâre definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.C.M. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, SC AVL Berceni SA şi B.O., privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti (prin reprezentant SC AVL Berceni SA) şi B.O. cu privire la apartamentul nr. 2 situat în Bucureşti, sectorul 4 şi obligarea pârâtului de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, acţiunea fiind soluţionată în raport de dispoziţiile Legii nr. 112/1995 şi ale Legii nr. 10/2001, art. 46.
Spre deosebire de acţiunea soluţionată prin hotărârea menţionată, s-a considerat că acţiunea în revendicare are o altă cauză, vizând compararea titlurilor de proprietate şi constatarea preferabilităţii titlului reclamantei.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii B.G., H.L.E. şi S.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi 166 C. proc. civ., neobservând că prin acţiunea în revendicare promovată în dosarul nr. 14802/3/2006 s-a solicitat, pe lângă constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare al autorului lor şi revendicarea imobilului din sector 4, ca urmare a comparării de titluri.
S-a susţinut, astfel, că instanţa de apel a ignorat motivarea tuturor hotărârilor pronunţate în primul dosar, dar şi faptul că reclamanta a epuizat toate căile extraordinare de atac, respinse pentru argumente pe care le reiterează în acţiunea ce constituie obiectul prezentului dosar.
În faza recursului s-a dispus ataşarea dosarului nr. 3308/2003 al Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, la care sunt ataşate dosarele Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constituite în căile de atac.
Analizând criticile formulate de recurenţii pârâţi raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 6849/2001 la 24 septembrie 2001 şi declinată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti (prin sentinţa civilă nr. 1616 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă), instanţă la care s-a înregistrat la care s-a înregistrat sub nr. 3308/2003, reclamanta T.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, SC AVL Berceni SA şi B.O. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti, reprezentată prin SC AVL Berceni SA şi B.O. cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sectorul 4 şi să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul menţionat.
În motivarea celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect revendicarea, reclamanta a arătat că problema esenţială o reprezintă compararea titlului său cu cel al pârâtului" şi că titlurile care trebuie comparate provin de la autori diferiţi, titlul său fiind un contract de partaj voluntar, iar titlul pârâtului un înscris intitulat contract de vânzare-cumpărare încheiat între acesta şi un detentor precar, statul, această calitate fiind confirmată de art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995.
Această acţiune a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 966, art. 968, art. 644, art. 645 C. civ., ale Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 112/1995 şi HG nr. 11/1997.
Acţiunea ce constituie obiectul prezentului dosar având ca obiect exclusiv obligarea pârâtului B.O. de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei imobilul situat la adresa menţionată ca urmare a comparării titlurilor de proprietate ale părţilor, a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 dar şi ale art. 480, art. 481 şi art. 644 C. civ., motivarea acestuia fiind identică cu motivarea celui de-al doilea capăt de cerere al primei acţiuni, soluţionate irevocabil prin sentinţa civilă nr. 3305 din 9 iunie 2006 a Judecătoriei sectorului 4.
Este evident astfel că, în speţă, este întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză conform art. 1201 C. civ., chiar dacă prin cea de a doua acţiune reclamanta a invocat şi alte temeiuri de drept, întrucât ceea ce interesează sub aspectul autorităţii de lucru judecat este cauza raportului juridic pus în discuţia (causa debendi), iar nu cauza acţiunii civile în ansamblul ei (causa petendi).
Scopul final urmărit de reclamanta-intimată este acelaşi în ambele acţiuni, soluţia dată de instanţă primei cereri având putere de lucru judecat într-o nouă acţiune, în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept.
În consecinţă, Curtea va reţine că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în speţă este întemeiată faţă de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Ca atare, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul şi să se modifice Decizia recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 653 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, hotărâre ce va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii B.G., H.L.E. şi S.H. împotriva deciziei civile nr. 551 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1653 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Obligă pe intimata-reclamantă la plata sumei de 604,15 lei cheltuieli de judecată către recurenţii-pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3242/2008. Civil → |
|---|
